Discuţiile purtate în jurul planului de 700 miliarde de dolari propus de administraţie pentru salvarea sistemului bancar american au scos încă o dată la iveală divergenţele dintre republicani şi democraţi.

Exasperat de lipsa progreselor în cadrul negocierilor, secretarul Trezoreriei Henry Paulson a căzut în genunchi în faţa liderilor democraţi, într-un gest teatral menit să arate gravitatea situaţiei. Pe fondul acestor neînţelegeri, sistemul bancar al SUA a înregistrat cel mai mare faliment din istoria sa. Banca Washington Mutual a fost închisă de guvern, iar activele sale au fost vândute către JP Morgan Chase.

„Capitalismul trebuie regândit”

De partea cealaltă a Oceanului, preşedintele Nicolas Sarkozy a cerut o regândire a sistemului financiar şi monetar mondial, avertizându-i totodată pe francezi că îi aşteaptă vremuri şi mai grele în lunile următoare. Liderul francez i-a atacat şi pe directorii de companii cu salarii nejustificat de mari. Pentru specialişti, discursul lui Sarkozy marchează reîntoarcerea la intervenţia statului în economie. 

Preşedintele Franţei s-a pronunţat, joi seara, la Toulon, împotriva „speculatorilor” şi a „derivelor capitalismului financiar”, vinovate, în opinia sa, de actuala criză mondială

Aşteptat de toate mediile de afaceri din Franţa, discursul lui Sarkozy s-a constituit într-un rechizitoriu dur la adresa celor care „au trădat spiritul capitalismului”.

„Lumea a fost la un pas de catastrofă. Nu ne mai putem permite să trecem printr-o astfel de experienţă”, a spus preşedintele francez în faţa unei audienţe de peste 4.000 de persoane. El a cerut  o regândire a sistemului financiar şi monetar mondial, „aşa cum s-a procedat după cel de-al Doilea Război Mondial la Bretton-Woods”. Potrivit analiştilor, discursul lui Sarkozy anunţă vremuri grele în partea a doua a mandatului său.

În plină criză financiară mondială, Sarkozy  a ales să se adreseze francezilor fără menajamente, pentru a le spune „adevărul” celor care se tem pentru economiile lor. Evocând „sfârşitul lumii”,  Nicolas Sarkozy nu a ascuns faptul că această furtună financiară, care a trecut Oceanul în Europa, îşi va face simţite efectele în lunile ce vin, cu consecinţe nefaste asupra creşterii economice, şomajului şi puterii de cumpărare. 

Liberalul Sarko a virat la stânga

Sarkozy i-a atacat pe cei pe care-i consideră „responsabili de dezastru” şi de „dezordinea monetară”. Cândva, în anii ’90, liberal sută la sută, Sarkozy a operat acum schimbări spectaculoase în doctrina sa economică, recunoscând că teza conform căreia „piaţa are întotdeauna dreptate” nu mai e valabilă. Oricum, analiştii consideră că discursul liderului francez ar fi fost mai degrabă pe placul socialiştilor de pe vremea lui Blum şi Jaurès. Şi tot în opinia acestora, acest discurs marchează reîntoarcerea intervenţiei statului în economie.

Impozitele vor fi „îngheţate”

Sarkozy a atras atenţia şi după ce a proferat ameninţări la adresa operatorilor financiari şi a şefilor de întreprinderi, care au salarii nejustificat de mari. El le-a cerut „profesioniştilor” din domeniu  să intervină pentru a pune capăt „abuzurilor” şi „scandalurilor”, în caz contrar avertizând că „vom regla noi problema pe cale legală, înainte de sfârşitul anului”.

De asemenea, Sarkozy şi-a exprimat speranţa că băncile vor finanţa dezvoltarea economică, lăsând deoparte speculaţiile. „Nu voi accepta ca deponenţii să piardă un singur euro din cauză că stabilimentul financiar respectiv nu e în stare să-şi îndeplinească angajamentele asumate”.

Pe de altă parte, Sarkozy a exclus încetinirea reformelor, aplicarea unor „politici de austeritate” şi a anunţat că nu va accepta „mărirea impozitelor şi a taxelor”. 

Băncile centrale din zona euro, Marea Britanie şi Elveţia şi-au intensificat eforturile de stabilizare a pieţelor monetare, printr-un nou plan de a face o infuzie de 74 miliarde de dolari de fonduri cu scadenţa la o săptămână.

Banca Centrală Europeană (BCE) va furniza pieţei interbancare 35 miliarde de dolari, fonduri cu scadenţa la o săptămână, şi totodată va reduce valoarea infuziilor de dolari de la 40 miliarde dolari la 30 miliarde dolari.

Băncile centrale importante au realizat, pe parcursul ultimei săptămâni, măsuri coordonate extraordinare, pentru a reduce presiunile de pe pieţele monetare internaţionale, care au fost afectate de prăbuşirea Lehman Brothers, de vânzarea Merrill Lynch către Bank of America şi de salvarea AIG de către guvernul SUA.

Instituţiile americane au împrumutat, în ultima săptămână, de la Fed, circa 188 miliarde de dolari pe zi, aproape de patru ori mai mult decât recordul precedent.

Cel mai mare faliment bancar din istoria SUA

În timp ce politicienii americani puneau sub semnul întrebării necesitatea unui plan de salvare a sectorului financiar, Guvernul SUA închidea porţile celei mai mari instituţii de creditare şi economii, banca Washington Mutual (WaMu).

Cel mai mare colaps bancar din istoria americană a făcut posibil faptul ca activele bancare ale unei companii, care în urmă cu aproape doi ani avea o valoare de piaţă de 43 miliarde de dolari, să fie vândute, acum două zile, cu 1,9 miliarde de dolari către JPMorgan Chase. Preţul unei acţiuni WaMu a scăzut acum câteva zile cu 31%, până la 2,01 dolari. Doar anul acesta, valoarea de piaţă a băncii americane s-a diminuat cu 85%.

Probleme încă din anul 2006

WaMu deţine active evaluate la 307 miliarde de dolari şi depozite de 188 miliarde de dolari. Problemele băncii americane au început să iasă la suprafaţă în anul 2006, când grupul financiar a raportat că divizia de protofolii de credite pentru locuinţe a înregistrat pierderi de 48 miliarde de dolari.

Asta, în timp ce venitul net pentru anul 2005 a fost de doar un miliard de dolari. WaMu este a doua achiziţie a JPMorgan Chase de anul acesta, după preluarea Bear Stearns pentru suma de 1,4 miliarde de dolari şi alte 900 milioane de dolari în acţiuni.

În urma cumpărării WaMu, JPMorgan Chase devine a doua mare bancă din SUA, după Bank of America. Căderea WaMu nu a fost însă chiar atât de surprinzătoare în condiţiile în care banca americană a raportat în ultimele trei trimestre pierderi de zeci de miliarde de dolari, iar grupul financiar ducea o lipsă severă de lichidităţi.

Băncile centrale din întreaga lume au intervenit ieri pentru a debloca pieţele monetare paralizate de falimentul WaMu, iar aprobarea planului de 700 miliarde de dolari menit să ajute sectorul financiar american de la noi falimente întârzie. (Elena Stănescu)

Irlanda este primul stat din zona euro care a intrat în recesiune, după 25 de ani de creştere economică susţinută, conform Biroului Central de Statistică de la Dublin. Produsul intern brut (PIB) a scăzut pentru al doilea trimestru consecutiv.

„Deşi pe plan intern, rata scăderii economice este semnificativă, pe plan extern, companiile multinaţionale fac faţă cu bine crizei economice. Ne întrebăm însă pentru cât timp”, a spus directorul executiv al casei de brokeraj Bloxham Stockbrokers, Alan McQuaid.

Prăbuşirea sectorului imobiliar, reducerea activităţii în construcţii şi impactul negativ al crizei globale a creditelor ipotecare sunt principalii factori care au dus la această situaţie, într-o ţară „invidiată” altădată pentru modul în care a ştiut să utilizeze oportunităţile oferite de apartenenţa la UE. 

 Întâlnirea dintre preşedintele George W. Bush şi candidaţii la preşedinţia SUA, Barack Obama şi John McCain, referitoare la salvarea sistemului bancar american, s-a încheiat fără creionarea vreunei soluţii.

“Cred că vom sfârşi printr-un acord, dar mai sunt multe de făcut”, a declarat Obama, după reuniunea în cadrul căreia s-a discutat planul de 700 miliarde de dolari propus de administraţie. McCain, care anunţase miercuri că îşi suspendă campania pentru a se consacra acestei crize financiare, a precizat că nu s-a ajuns la un acord. “Dar cred că întâlnirea a fost importantă pentru a se progresa în acest proces”, a subliniat el.

În schimb, liderul majorităţii democrate din Senat, Harry Reid, l-a acuzat că “nu a făcut altceva decât să perturbe procesul”. Potrivit AP, spiritele au fost atât de încinse în cursul întrunirii de la Casa Albă încât secretarul Trezoreriei, Henry Paulson, care alături de preşedintele băncii centrale a SUA, Ben Bernanke, a lansat în ultimele zile insistente apeluri la adoptarea cât mai rapidă a planului de ieşire din criză de către Congres, a îngenuncheat în faţa liderilor democraţi, într-o tentativă teatrală de a aduce tratativele la deznodământul dorit.

Totul depinde de republicani

Preşedinta Camerei Reprezentanţilor, Nancy Pelosi, îşi exprima ieri speranţa că legislatorii vor ajunge rapid la un acord asupra pachetului de ieşire din criză. Într-un interviu acordat ABC, ea a declarat că ajungerea la un acord în următoarele 24 de ore ar permite Camerei Reprezentanţilor şi Senatului să adopte pachetul de legi în acest weekend. Pelosi a adăugat că totul depinde de republicani. 

Criza financiară care a zguduit serios toate bursele lumii s-a amplificat în dimineaţa zilei de 15 septembrie 2008, când cunoscuta casă de investiţii Lehman Brothers Holdings a intrat în lichidare pentru a evita un faliment veritabil.

Dar, dacă ne amintim bine, o altă bancă de investiţii americană, Bear Stearns, a suferit un colaps similar în februarie 2008. Alte câteva bănci de investiţii au dispărut şi ele în valurile crahului, Merryll Linch fiind achiziţionată de Bank of America, iar Golman Sachs şi Morgan Stanley fiind preluate de Federal Reserve. În mod evident, o adevărată boală mortală se răspândeşte printre băncile de investiţii şi le ucide una câte una.

Cauza dezastrului: lăcomia

La patru zile după tragedia financiară a investitorilor de la Lehman Brothers, comisarul european pentru afaceri economice, Joaquin Almunia, afirma că nu ştie cât va dura criza financiară internaţională, dar a precizat că numai “lăcomia” stă la baza prăbuşirii unui întreg sistem de creditare.

Stigmatizând „aviditatea” fondurilor de investiţii, Almunia a precizat că liderii acestora, mânaţi de “lăcomie şi avânt” au multiplicat instrumentele financiare prin care se atrăgeau banii populaţiei. „Am participat acum mai multe luni la o reuniune cu bancheri de la băncile de investiţii ale căror nume apar acum în ziare. L-am întrebat pe unul dintre ei cum s-a ajuns aici.

Răspunsul lui a fost un singur cuvânt: lăcomia”, a declarat comisarul european. „Nu putem întinde coarda la nesfârşit ca să câştigăm bani, închipuindu-ne că nu vor exista consecinţe. Este vorba despre o concepţie a dezvoltării activităţilor financiare şi de folosirea judicioasă a activelor.

Criza care a apărut este mai degrabă structurală, unele dintre mijloacele de creditare urmând să fie desfiinţate”, a precizat Almunia. După cum evoluează lucrurile, se pare că liderii lumii financiare au decis desfiinţarea unor anumite categorii de credite şi, ca atare, toate băncile care le practică vor fi nevoite fie să le închidă, fie să dea piept cu un faliment implacabil, programat în scopul “însănătoşirii pieţei creditelor”.

Lovitura de graţie dată de Barclays

Puţini ştiu că toate băncile din lume sunt, de fapt, francize pornite de la numai patru bănci fundamentale, toate având sediul în City of London. Sigur, legătura cu “mila pătrată” nu este neapărat directă, dar, indiferent de numărul intermediarilor care există între cele patru bănci-mamă din City şi o bancă oarecare din lume, o parte din profiturile acesteia din urmă ajung întotdeauna dincolo de “porţile Templului”. Ca atare, dacă aici s-a decis că fondurile de investiţii sunt prea “lacome” şi sistemul financiar mondial va fi mai sigur fără ele, soarta acestora din urmă e pecetluită.

Şi, într-adevăr, “The Times” ne confirmă faptul că una dintre băcile din City a fost implicată în grăbirea sfârşitului celor de la Lehman. Chiar înainte de 11 septembrie, ziarele cu profil financiar vorbeau despre “problemele insurmontabile” ale grupului Lehman şi preziceau că grupul va fi achiziţionat de Barclays PLC, a treia bancă ca mărime a Marii Britanii.

Marcus Agius, directorul de la Barclays, este ginerele lui Edmund de Rothschild, unul dintre descendenţii direcţi ai celebrului Nathan Mayer Rothschild, întemeietorul băncii care-i poartă numele, una dintre cele patru de care vorbeam mai sus. În urma negocierilor cu bavarezii de la Lehman, cei de la Barclays au renunţat brusc la afacere şi au anunţat public acest lucru printr-un articol apărut în cotidianul „New York Time”, care nota că “înţelegerea în vederea evitării lichidării băncii de investiţii Lehman a căzut”.

Era ziua de 14 septembrie. Fiind duminică, Bursa de pe Wall Street era închisă şi devenise limpede că luni dimineaţă, cuprinşi de panica stârnită de mesajul Londrei, posesorii de acţiuni s-ar fi grăbit să le vândă cât mai repede. Bunurile firmei valorau în acea zi 639 de miliarde de dolari, iar creditele ei ajunseseră la suma de 613 miliarde de dolari. Patronii au optat pentru Capitolul 11 din Legea Falimentului.

Acestea au fost, aşadar, evenimentele care au tulburat sistemul financiar mondial. Dar ce efecte va avea această criză în România?

„Cine zice că este în lumină si urăste pe fratele său este încă în întuneric până acum. Cine iubeste pe fratele său rămâne în lumină si în el nu este niciun prilej de poticnire.”  (1 Ioan 2,9.10)

După ce au primit ameninţări că se va recurge la tribunal, giganţii Microsoft şi Google au retras reclamele pentru produse de determinare a sexului şi pentru alte servicii ce sunt ilegale în India. Curtea Supremă din India a cerut aceasta ca răspuns la o plângere trimisă de activistul Sabu George. Acesta a acţionat în numele unei grupări de activişti, care susţine că produsele nu ajută la reducerea fenomenului de avortare în masă a fetelor. Iniţiativa pare a fi avut succes. Reclamele au dispărut complet de pe Microsoft India şi se mai văd foarte rar pe Google. Compania din urmă a declarat că va analiza cu atenţie petiţia.

“În India nu sunt permise reclame care să promoveze aflarea sexului copiilor nenăscuţi (pentru că duce la avortarea fetelor). Luăm legile locale foarte în serios.” Majoritatea indienilor preferă fii, pentru că băieţii aduc bani în casă pe când fetele sunt o adevărată pagubă la măritiş, când părinţii lor trebuie să plătească o sumă considerabilă. Datorită avortului selectiv, acum sunt 927 de femei la fiecare mie de bărbaţi din India; în lume însă, în medie, sunt 1.050 femei la 1.000 de bărbaţi. Testele cu ultrasunete, care costă în India cinci dolari, sunt metoda cea mai populară de determinare a sexului copilului nenăscut. Legile indiene interzic însă folosirea testelor cu ultrasunete pentru acest scop. “Ceea ce ultrasunetele au făcut pentru valul de fete avortate în anii 1990, aceste noi produse au potenţialul de a face în următoarele decade. Trebuie să fim cu un pas înaintea lor”, a declarat Sabu George, referindu-se la reclamele de pe Microsoft şi Google, în care sunt prezentate produse pentru determinarea sexului nenăscutului folosibile chiar şi acasă, fără intervenţia vreunui medic sau specialist.

In vremea aceea se va scula marele voievod Mihail, ocrotitorul copiilor poporului tău; căci aceasta va fi o vreme de strâmtorare cum n-a mai fost de când sunt neamurile şi până la vremea aceasta. Dar, în vremea aceea, poporul tău va fi mântuit, şi anume oricine va fi găsit scris în carte.” (Daniel 12,1)

Când se încheie solia îngerului al treilea (Vezi Apocalipsa 14,9-11), harul nu mai mijloceşte pentru locuitorii vinovaţi ai pământului. Copiii lui Dumnezeu şi-au îndeplinit lucrarea. Ei au primit „ploaia târzie”, „înviorarea de la faţa Domnului”, şi sunt pregătiţi pentru ceasul încercării care le stă înainte. în ceruri, îngerii se grăbesc încoace şi încolo. Un înger care vine de pe pământ anunţă că şi-a terminat lucrarea – încercarea finală a fost adusă asupralumii, şi toţi aceia care s-au dovedit credincioşi faţă de preceptele divine au primit „sigiliul Viului Dumnezeu”. Atunci, Isus îşi încetează mijlocirea în Sanctuarul de sus. El îşi ridică mâinile şi, cu un glas puternic, spune: „S-a sfârşit!”, şi toată oastea îngerească îşi scoate coroanele când El face acest anunţ solemn: „Cine este nedrept să fie nedrept şi mai departe; cine este întinat să se întineze şi mai departe; cine este fără prihană să trăiască şi mai departe fără prihană. Şi cine este sfânt să se sfinţească şi mai departe!” (Apocalipsa 22,11). Fiecare caz a fost hotărât pentru viaţă sau pentru moarte. Hristos a făcut ispăşire pentru poporul Său şi i-a şters păcatele. Numărul supuşilor Săi este hotărât;

„domnia, stăpânirea şi puterea tuturor împăraţilor care sunt pretutindeni sub ceruri” sunt gata să fie date moştenitorilor mântuirii, iar Isus va domni ca împărat al împăraţilor şi Domn al domnilor.

Trăim în cea mai solemnă perioadă a istoriei acestei lumi. Viitorul mulţimilor care suprapopulează pământul este gata să se hotărască. Buna noastră stare viitoare şi chiar mântuirea altor suflete depind de calea pe care o alegem acum. Avem nevoie să fim călăuziţi de Duhul adevărului. Orice urmaş al lui Hristos trebuie să întrebe cu sinceritate: „Doamne, ce vrei să fac?” Avem nevoie să ne umilim înaintea Domnului cu post şi cu rugăciune şi să cugetăm mult la Cuvântul Său, în mod deosebit la scenele judecăţii. Ar trebui să căutăm acum o experienţă vie şi profundă în lucrurile lui Dumnezeu. Nu avem nicio clipă de pierdut. Evenimente de importanţă vitală au loc în jurul nostru; ne găsim pe terenul fermecat al lui Satana. Nu dormiţi, străjeri ai lui Dumnezeu! Vrăjmaşul vă pândeşte de aproape, fiind gata în orice clipă, dacă slăbiţi vegherea şi aţipiţi, să sară asupra voastră şi să

vă facă prada lui.

Mulţi sunt amăgiţi în ceea ce priveşte starea lor adevărată înaintea lui Dumnezeu. Ei se felicită pentru faptele rele pe care nu le fac şi uită să ţină cont de cele bune şi nobile pe care Dumnezeu le cere de la ei, dar pe care au neglijat să le facă. Nu este suficient ca ei să fie pomi în grădina lui Dumnezeu. Ei trebuie să răspundă aşteptărilor

Sale aducând roadă. El îi face răspunzători pentru că n-au împlinit tot binele pe care-1 puteau face, prin harul Său care i-ar fi întărit, în cărţile cerului, ei sunt trecuţi ca unii care încurcă locul. Cu toate acestea, nici cazul acestei categorii nu este fără nicio nădejde. Iubirea infinită, îndelung răbdătoare, încă mijloceşte pe lângă aceia care au dispreţuit mila lui Dumnezeu şi au călcat în picioare harul Său. „De aceea zice: ‘Deşteaptă-te tu, care dormi, scoală-te din morţi, şi Hristos te va lumina. Luaţi seama deci să umblaţi cu băgare de seamă… Răscumpăraţi vremea, căci zilele sunt rele.” (Efeseni 5,14-16)

Când va veni timpul de încercare, se va vedea cine şi-a făcut din Cuvântul lui Dumnezeu regula de viaţă. Vara nu este nicio deosebire vizibilă între brazi şi alţi copaci; dar când vine crivăţul iernii, brazii rămân neschimbaţi, în timp ce alţi copaci sunt desfrunziţi. Tot aşa cel nesincer nu poate fi deosebit acum de creştinul adevărat, dar vremea când deosebirea se va vedea este chiar la uşi. Să se ridice împotrivirea, să capete putere bigotismul şi intoleranţa, să se aprindă prigoana, şi cei cu inima împărţită Şi făţarnicii se vor clătina şi se vor lăsa de credinţă, dar creştinul adevărat va sta tare ca o stâncă, iar credinţa lui va fi mai puternică şi nădejdea lui, mai strălucitoare decât în zilele de prosperitate.

”Și Isus Se plimba prin templu, pe supt pridvorul lui Solomon. Iudeii L-au înconjurat, și I-au zis: Până când ne tot ții sufletele în încordare? Dacă ești Hristosul, spune-ne-o deslușit.” Ioan 10:23-24.
Mi-au atras atenția două expresii; prima, apare de două ori în Noul Testament și se referă la o activitate întreprinsă chiar de Isus. Este vorba de expresia ”Se plimba”. Isus Își ia timp și analizează societatea din jurul Său. El caută să-i înțeleagă nevoile și să găsească noi metode de rezolvare. Astfel El este atent la darul atât de neînsemnat al unei văduve și, dând-o ca exemplu, predă o lecție care va rămâne peste veacuri – pentru Dumnezeu nu contează atât de mult cât, ci cum. Isus face o plimbare prin Templu. Noblețea caracterului Său se reflectă în fiecare gest, în privire, în tonul vocii. În prezența Sa, totul parcă prinde viață.
Cea de-a doua expresie care mi-a atras atenția este întrebarea iudeilor: ”Până când ne tot ții sufletele în încordare?” Iudeii care altădată căutau să-L ucidă sunt sensibilizați de comportamentul Domnului. Purtarea Sa maiestoasă pune cărbuni aprinși pe capul dușmanilor Săi de moarte. Ei se întreabă serios dacă nu cumva Acesta este Hristosul mult așteptat. Însă vor să audă chiar de la El încuviințarea aceasta.
Scena descrisă de apostolul Ioan ne sugerează o importantă lecție pentru viața de credință: sfințenia în tot ceea ce facem. Fie că suntem doar noi cu Dumnezeu, fie că suntem în familie sau în societate, avem menirea solemnă de a reprezenta caracterul lui Dumnezeu. Purtarea noastră trebuie să fie plină de tact, astfel încât ceilalți să poată fi cuceriți la Hristos. Noi trebuie să reprezentăm în mod desăvârșit caracterul lui Dumnezeu, așa cum a făcut Isus pe pământ. În unele situați nu putem cuvânta solia lui Dumnezeu, însă un comportament atent va vorbi de la sine despre o putere mai presus de capacitățile umane. De aceea să privim neîncetat la Exemplu nostru; să-L apreciem, să-L iubim, să-L urmăm.

Când papalitatea s-a stabilizat temeinic, lucrarea de înălţare a duminicii a continuat. Pentru o vreme, oamenii se ocupau cu lucrările agricole duminica, atunci când nu veneau la biserică, iar ziua a şaptea era încă privită ca Sabat. Dar schimbarea s-a produs treptat şi continuu. Celor implicaţi în slujbele sfinte le era interzis să se amestece într-o judecată sau discuţie particulară cu privire la duminică. La scurtă vreme după aceea, tuturor persoanelor, de orice rang, li s-a poruncit să se oprească de la munca obişnuită, sub pedeapsa unei amenzi pentru oamenii liberi şi a loviturilor în cazul robilor. Mai târziu, s-a decretat ca cei bogaţi să fie pedepsiţi cu pierderea a jumătate din avere şi, în cele din urmă, dacă stăruie, să fie făcuţi robi. Cei din clasele de jos erau trimişi în exil pe viaţă.

S-a făcut apel şi la minuni. Printre altele, s-a spus că un gospodar care tocmai voia să-şi are ogorul duminica şi-a curăţat plugul cu un fier, iar fierul i s-a lipit de mână şi 1-a purtat timp de doi ani, „spre marea lui durere şi ruşine”. (Francis West, Historical and Practicai Discourse on the Lord’s Day, pag. 174)

Mai târziu, papa a dat îndrumări ca preoţii de parohie să-i mustre pe călcătorii duminicii, să-i invite să meargă la biserică şi să-şi spună rugăciunile, ca să nu aducă vreo calamitate asupra lor şi asupra vecinilor. (…)

Decretele conciliilor dovedindu-se nesatisfăcătoare, autorităţile pământeşti au fost rugate să emită un edict care să răspândească groaza în inimile oamenilor şi să-i oblige să se oprească de la lucru duminica. La un sinod ţinut la Roma, toate hotărârile anterioare au fost reafirmate cu o putere şi cu o solemnitate mai mare. Ele au fost introduse chiar în legile bisericeşti şi impuse de autoritatea civilă în aproape toată creştinătatea. (Vezi Heylyn, History of the Sabbath, pag. 2, cap. 5, sec.7)

”Eu sunt Păstorul cel bun. Eu Îmi cunosc oile Mele, şi ele Mă cunosc pe Mine, aşa cum Mă cunoaşte pe Mine Tatăl şi cum cunosc Eu pe Tatăl; şi Eu Îmi dau viaţa pentru oile Mele.” Ioan 10:14-15.

În aceste cuvinte, Isus pune un semn de egalitate între relația Lui cu oile Sale și relația Lui cu Tatăl. (Vorbim direct despre relație pentru că a cunoaște pe cineva înseamnă a avea o relație, o legătură cu persoana respectivă.) Oile aduse de Isus în staul au această caracteristică deosebită: cunosc Păstorul într-o măsură deplină (”îi cunosc glasul” – Ioan 10:4). Noi avem în Isus plinătatea dumnezeirii. Tatăl I se face cunoscut Fiului în mod deplin. ”Tot ce-Mi dă Tatăl va ajunge la Mine; şi pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară” Ioan 6:37. Fiul ne oferă tot ceea ce primește de la Tatăl. Caracterul Tatălui este reprodus ireproșabil în Fiul. Tendința de a face o diferență între atitudinea Tatălui față de păcătos și atitudinea Fiului vine de la Diavolul. El ne prezintă o imagine deformată despre Tatăl și astfel seamănă îndoiala în sufletul nostru.
În aceste versete, ni se transmite o idee încrezătoare cu privire la Dumnezeu. El ne-a căutat mai întâi. ”Noi Îl iubim, pentru că El ne-a iubit întâi.” 1 Ioan 4:19. Rătăciți prin hățișurile acestei lumi, deznădăjduiți, înfrigurați după fericire, însetați și înfometați după iubire, Păstorul cel bun a trecut peste orice act comis împotriva voinței Sale, nu a luat în calcul depărtarea de staul de bunăvoie, ci a privit doar în interiorul nostru și a văzut dorința de reabilitare. El, care ne cunoștea pe deplin, a pornit în căutarea oii rătăcite. Cu răbdare dumnezeiască, a căutat să prindă glasul de ajutor aproape stins. Nimeni altcineva nu putea percepe acest glas; doar Păstorul cel bun.
Isus Își cunoaște oile. El le iubește și le oferă tot ceea ce le poate asigura o viață din belșug. De aceea, nu avem motive să ne fie rușine cu acest Dumnezeu. Noi știm în cine credem. Noi Îl cunoaștem și avem datoria solemnă de a-L face cunoscut și altora. ”De aceea, pe oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor îl voi mărturisi şi Eu înaintea Tatălui Meu care este în ceruri.” Matei 10:32. Trebuie ca și alții să beneficieze de această viață din belșug oferită de Păstorul cel bun.

In mişcările care se dezvoltă acum în Statele Unite cu scopul de a asigura sprijinul statelor în favoarea instituţiilor şi a practicilor bisericii, protestanţii merg pe calea papalităţii. Ba mai mult, ei deschid uşa ca papalitatea să-şi recâştige în America protestantă supremaţia pe care a

pierdut-o în Lumea Veche. Şi ceea ce dă o mai mare însemnătate acestei mişcări este faptul că principala ţintă care se urmăreşte este impunerea păzirii duminicii – o practică ce îşi are originea în Roma şi pe care ea o pretinde ca semn al autorităţii sale. Acesta este spiritul papalităţii -spiritul de conformare la practicile lumeşti, venerarea tradiţiilor omeneşti mai presus de poruncile lui Dumnezeu – care pătrunde în bisericile protestante şi le conduce să facă aceeaşi lucrare de înălţare a duminicii, lucrare pe care papalitatea a făcut-o înaintea lor.

Dacă vrea să înţeleagă mijloacele ce vor fi folosite în lupta care se apropie cu grăbire, cititorul nu are decât să revadă raportul despre mijloacele pe care Roma le-a folosit pentru acelaşi scop în veacurile .trecute. Dacă vrea să cunoască modul în care papistaşii şi protestanţii uniţi vor proceda cu aceia care leapădă dogmele lor, să cerceteze spiritul pe care Roma 1-a manifestat faţă de Sabat şi apărătorii lui.

Edictele regale, conciliile generale şi rânduielile bisericii, susţinute de puterea pământească, au fost treptele prin care sărbătoarea păgână a atins poziţia de cinste în lumea creştină. Prima măsură publică ce impune păzirea duminicii a fost legea emisă de Constantin (anul 321 d.Hr.). Acest edict le cerea orăşenilor să se odihnească în „venerabila Zi a Soarelui”, dar îngăduia ţăranilor să-şi continue lucrările agricole. Cu toate că iniţial era o instituţie păgână, a fost impusă tuturor de către împărat după ce acesta a primit cu numele creştinismul.

Mandatul regal nedovedindu-se destul de puternic pentru înlocuirea autorităţii divine, Eusebiu, un episcop care căuta favoarea prinţilor şi care era un prieten deosebit şi un linguşitor al lui Constantin, a declarat că Hristos a schimbat Sabatul în duminică. Nu s-a adus nici măcar o singură mărturie din Scripturi ca dovadă în favoarea învăţăturii noi. însuşi Eusebiu, fără să vrea, recunoaşte falsitatea ei şi arată către adevăraţii autori a schimbării. „Toate lucrurile”, spunea el, „care trebuiau să fie făcute în Sabat au fost transferate în Ziua Domnului.” (Robert Cox, Sabbath Laws and Sabbath Duties, p. 538). însă argumentul în favoarea duminicii, în ciuda lipsei lui de temeinicie, a slujit la încurajarea oamenilor pentru a :ălca Sabatul Domnului. Toţi aceia care doreau să fie onoraţi de lume au primit sărbătoarea populară.

”Apoi Isus a zis: „Eu am venit în lumea aceasta pentru judecată: ca cei ce nu văd să vadă, şi cei ce văd să ajungă orbi.” Ioan 9:39.
În primul rând, se pare că afirmația lui Isus -” Eu am venit în lumea aceasta pentru judecată”- ar intra în contradicție cu alte afirmații spuse tot de El. Cum se împacă aceasta cu cea din Ioan 3:17? – „Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El.” Sau cu cea din Matei 12:47? – „Dacă aude cineva cuvintele Mele și nu le păzește, nu Eu îl judec, căci Eu n-am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea.”?
Se pare că sensul cuvântului ”judecată”, folosit de Isus, are conotații diferite de cele folosite de noi în mod obișnuit. Exemplu poate fi textul din Isaia 1:18 – ”Veniţi totuşi să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roşii ca purpura, se vor face ca lâna.” Dumnezeu ne încurajează să venim la judecată atâta timp cât harul Său este la dispoziția noastră. El face judecata din iubire pentru noi. Fără judecată noi nu putem câștiga procesul intentat de Satana. Mergând la judecată vom fi îndreptățiți cu siguranță; pedeapsa ce ni se cuvenea a fost deja plătită.
În acest context trebuie interpretat și textul din Ioan 9:39. Cei care nu văd starea lor reală o pot vedea în Isus. El este mijlocul autentic de autocunoaștere. Iar dacă Cerul este real în dreptul unei persoane, atunci el va reprezenta singurul standard de îndreptare. Ultima parte a versetului (”și cei ce văd, să ajungă orbi”) pare să intre în contradicție cu alte versete biblice (”doresc Eu moartea păcătosului”). Dacă acest verset nu este interpretat având în vedere întreaga tematică a Scripturii, atunci înțelesul lui este denaturat. Conform acestui verset am putea admite ideea predestinației. Putem fi de acord cu ideea predestinației atâta timp cât admitem că fiecare este predestinat mântuirii. Ceea ce vrea Isus să transmită aici este că cei care au încredere în sănătatea lor spirituală au nevoie de o analiză nouă în lumina vieții lui Hristos. Ei nu sunt lepădați de Hristos, ci doar încercați pentru a ajunge la o adevărată cunoaștere în Hristos. Mecanismul este următorul: la cei care sunt orbi vine Hristos pentru a le oferi tămăduirea. Celor care se cred sănătoși Isus le oferă orbire pentru ca ei să poată simți neputința lor și nevoia după Vindecătorul.

Jerry Munchy

Biserica Catolică rezervă clerului dreptul de a interpreta Scripturile.

(•••) Cu toate că Reforma le-a dat tuturor oamenilor Scripturile, acelaşi principiu care a fost susţinut de Roma îi opreşte pe credincioşii din bisericile protestante să cerceteze Biblia pentru ei înşişi. Ei sunt instruiţi sa primească învăţăturile aşa cum sunt interpretate de biserică, şi sunt mii de oameni care nu îndrăznesc să primească nimic, oricât de lămurit ar fi

descoperit în Scriptură, care este contrar crezului lor sau învăţăturii stabilite de biserica lor.

Cu toate că Biblia este plină de avertizări împotriva învăţătorilor rătăciţi, mulţi sunt gata să-şi încredinţeze sufletele spre păstrare clerului. Există astăzi mii de susţinători ai religiei care nu pot prezenta niciun alt motiv pentru punctele de credinţă pe care le susţin decât că aşa au fost învăţaţi de conducătorii lor religioşi. Ei trec pe lângă învăţăturile Mântuitorului ca şi când nu-L observă şi acordă o încredere deplină cuvintelor slujitorilor bisericii. Dar sunt aceşti slujitori infailibili? Cum ne putem încredinţa sufletele călăuzirii lor dacă nu ştim din Cuvântul lui Dumnezeu că ei sunt purtătorii de lumină? Lipsa de curaj moral pentru a nu păşi pe urmele trasate de lume îi conduce pe mulţi să-i urmeze pe cei învăţaţi şi, prin împotrivirea lor de a cerceta pentru ei înşişi, ajung legaţi fără nădejde în lanţurile rătăcirii. Ei văd că adevărul pentru vremea aceasta este lămurit prezentat în Biblie şi simt puterea Duhului Sfânt care însoţeşte vestirea lui, cu toate acestea, îngăduie ca împotrivirea clerului să-i îndepărteze de la lumină. Cu toate că raţiunea şi conştiinţa sunt convinse, aceste suflete amăgite nu îndrăznesc să gândească altfel decât slujitorul bisericii lor; iar judecata lor personală, interesele lor veşnice sunt jertfite necredinţei, mândriei şi prejudecăţii altuia.

Dumnezeu ne-a dat Cuvântul Său pentru a ne familiariza cu învăţăturile lui şi pentru a şti ce anume cere El de la noi. Când învăţătorul legii a venit la Domnul Isus cu întrebarea: „Ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?”, Măntuitorul 1-a trimis la Scripturi, spunând: „Ce este scris în Lege? Cum citeşti în ea?” Neştiinţa nu va scuza nici pe tânăr şi nici pe bătrân şi nu-i va scuti de pedeapsa pentru călcarea Legii lui Dumnezeu; deoarece în mâna lor se află o prezentare corectă a acelei Legi, a principiilor şi cerinţelor ei. Nu este suficient să avem intenţii bune; nu este suficient să facă cineva ce crede că este bine sau ce îi spune un slujitor al bisericii că este drept. Mântuirea sufletului său este în joc şi trebuie să cerceteze Scripturile pentru el însuşi. Oricât de puternice i-ar fi convingerile, oricât de convins ar fi că slujitorul acela ştie care este adevărul, acestea nu pot constitui pentru el o temelie. El are o hartă care-i arată fiecare semn pe calea lui către cer şi n-ar trebui să meargă pe ghicite.

Prima şi cea mai înaltă datorie a oricărei fiinţe raţionale este să înveţe din Scripturi ce este adevărul şi apoi să meargă în lumină, încurajându-i si pe alţii să-i urmeze exemplul. Trebuie să studiem Biblia zi de zi, cu

sarguinţă, cântărind fiecare gând şi comparând verset cu verset. Cu ajutorul lui Dumnezeu trebuie să ne formăm păreri personale, pentru că vom răspunde personal înaintea Sa.

Adevărurile cele mai clar descoperite în Biblie au fost învăluite în îndoială şi în întuneric de către oameni învăţaţi, care, având pretenţia că au înţelepciune, învaţă că Scripturile au un înţeles mistic, ascuns, spiritual,

un înţeles care nu iese la iveală în limbajul folosit în ea. Aceşti oameni sunt învăţători rătăciţi. Unei asemenea categorii i-a spus Isus: „Nu pricepeţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu” (Marcu 12,24). Limbajul Bibliei trebuie să fie explicat după înţelesul lui evident, cu excepţia situaţiilor în care se foloseşte un simbol sau o figură de stil. Hristos a dat făgăduinţa: „Dacă vrea cineva să facă voia Lui, va ajunge să cunoască… învăţătura.”

(Ioan 7,17). Dacă oamenii ar lua Biblia aşa cum este, dacă n-ar fi învăţători neadevăraţi care să-i rătăcească şi să le încurce minţile, s-ar îndeplini o lucrare care le-ar produce bucurie îngerilor şi ar aduce la staulul lui Hristos mii şi mii de oameni care acum pribegesc în rătăcire.

la Dumnezeul rugilor noastre

„Domnul este indelung rabdator, dar de o mare tarie; si nu lasa nepedepsit pe cel rau…” (Naum 1,3)

Independent de vointa noastra, s-a facut din nou dimineata si ni se pare firesc, asa a fost dintotdeauna si va fi totdeauna. Zilele par sa ne fie la dispozitie ca un drept, iar esecurile le socotim ca o nedreptate.

Cuvintele lui Dumnezeu rostite astazi ne arata ca El are o mare tarie, pe care o regasim in rabdare si pedeapsa. De obicei, atitudinea de a rabda si aceea de a pedepsi sunt socotite slabiciune. Copiii carora li se permite sa socoteasca rabdarea parintilor lor drept slabiciune cresc cu mari deficiente de caracter, iar cei care intalnesc pedeapsa ca slabiciune a parintilor lor devin inraiti si se simt maltratati. Rabdarea si pedeapsa in atitudinea lui Dumnezeu nu reflecta slabiciune, ci putere. El este indelung rabdator, nu pentru ca noi sa putem uita ca am gresit si sa continuam astfel, ci pentru ca noi sa intelegem ca putem fi iertati si ca putem trai altfel. De asemenea, El sanctioneaza raul, nu pentru ca noi sa traim sub teroarea iminentei Lui pedepse, ci pentru a intelege ca Dumnezeu nu admite pacatul. Taria lui Dumnezeu deriva astfel din faptul ca rabdarea si corijarea sunt forme ale dragostei Sale.

Daca, pe genunchi, vom evalua in aceasta dimineata ca putem sa acceptam protectia lui Dumnezeu, fiecare ceas frumos al zilei va deveni un dar al harului si al dragostei, nu un drept ce ni s-ar cuveni. Tot asa, fiecare necaz al acestei zile va deveni un dar al dragostei si al harului, nu o nedreptate. Pana cand Dumnezeu Duhul Sfant lucreaza mantuirea noastra, rabdarea si pedeapsa lui Dumnezeu vor oferi taria divina ce se naste din dragoste, cu scop mantuitor. Cand Dumnezeu Duhul Sfant va incheia aceasta lucrare, rabdarea si pedeapsa lui Dumnezeu vor reflecta taria dumnezeiasca prin care se va rasplati fiecaruia dupa faptele lui. Aceasta realitate face ca altarul acestei zile sa fie unul de har, de dragoste si de ruga.

Bucuresti, 02 Septembrie 2008 – Asociatia „Constiinta si Libertate” impreuna cu International Religious Liberty Association, Ministerul Culturii si Cultelor – Secretariatul de Stat pentru Culte, Camera Deputatilor, Grupul de Rugaciune al Parlamentului si Institutul Roman pentru Drepturile Omului organizeaza in perioada 8 – 11 septembrie 2008 Conferinta Expertilor in materie de Libertate Religioasa (8-10 septembrie) cu tema Discursul urii si defaimarea religiei si Simpozionul International Comunicarea interconfesionala in Uniunea Europeana (11 – 12 septembrie).

La aceste evenimente au confirmat deja participarea 26 experti in materie de Libertate Religioasa din strainatate cum ar fi James Standish – noul Director Executiv al United States Commission on International Religious Freedom, Cole Durham – expert OSCE pentru probleme de libertate religioasa, Anatoly Krasikov – Director al Centrului pentru Studii Socio-religioase, Academia Rusa de Stiinte, Robert Seiple – primul Ambasador pentru Libertate Religioasa, John Graz – Secretar General al International Religious Liberty Association precum si alti cercetatori si profesori universitari renumiti in domeniu.

Din partea Romaniei au confirmat deja prezenta domnul Bogdan Olteanu, Presedintele Camerei Deputatilor, domnul Nicolae Vacaroiu, Presedintele Senatului, domnul Gigel Stirbu, Secretar de Stat pentru Culte precum si reprezentanti ai bisericilor si ai organizatiilor neguvernamentale cu preocupari in domeniu.

Pentru mai multe detalii cu privire la programul Conferintei Expertilor si a Simpozionului, fotografii si programari de interviuri va rugam sa va adresati domnului Viorel Dima, Presedintele Asociatiei „Constiinta si Libertate” la telefon 0744.577.854; Fax: 021/ 269.03.40 sau prin e-mail: constiintasilibertate@gmail.com

 Sursa: Intercer

„Dar acum, Hristos a capatat o slujba cu atat mai inalta, cu cat legamantul al carui mijlocitor este El e mai bun, caci este asezat pe fagaduinte mai bune.” (Evrei 8,6)

Parea ca va ramane prietenul vesnic al bisericii locale. Odata, fratii s-au interesat de intentiile sale de botez. „N-am asa ceva”, a raspuns cu o incredere de sine franta, apoi a continuat: „Atatea promisiuni si decizii ale mele s-au dovedit a fi degeaba. Am dezamagit cu promisiunile mele pe Dumnezeu si pe oameni. As putea promite din nou, dar…”

De cate ori I-am promis lui Isus ca de maine vom fi alti oameni si de cate ori a fost in van! Apoi, in ziua urmatoare, am promis din nou…

In Predica de pe Munte, Isus ne prezinta doi oameni. Amandoi au vointa de fier si depun o munca neobosita, si totusi, efortul celui dintai de a zidi o casa are sens, iar al celuilalt nu are. Cele doua case difera in esenta. Stanca il reprezinta pe Hristos, iar nisipul, propriile realizari.

Si in lumea promisiunilor exista acest pericol al construirii pe nisip: „Fagaduintele si hotararile tale sunt asemenea unor funii de nisip. Singur nu-ti poti controla si stapani gandurile, impulsurile si simtamintele. Amintirea promisiunilor nerespectate si a angajamentelor neimplinite slabeste increderea in propria ta sinceritate si te face sa crezi ca Dumnezeu nu te poate primi.” (Ellen G. White, Calea catre Hristos, pag. 47)

Omul care isi zideste viata pe propriile promisiuni ajunge intotdeauna pe calea disperarii. Daca nisipul este simbolul promisiunilor si al deciziilor noastre, stanca simbolizeaza promisiunile si deciziile lui Hristos, singurul fundament sigur in lumea promisiunilor. Dumnezeu este totdeauna credincios fata de promisiunile Sale, totodata El isi asuma credinciosia si fata de promisiunile noastre.

 Ellen G. White incheie astfel gandul citat mai sus: „Putem sa-I dam vointa; atunci El va lucra in noi si vointa, si infaptuirea”.

Rugaciunea ta sa fie: „Doamne, aici sunt promisiunile mele de care nu m-am tinut, vointa mea infranta. Te rog, accepta-ma asa cum sunt! Iti multumesc pentru fagaduintele Tale. Te rog, condu-ma prin ele la biruinta!”

„Dimpotriva, fiti buni unii cu altii, milosi si iertati-va unul pe altul cum v-a iertat si Dumnezeu pe voi in Hristos.” (Efeseni 4,32)  

In timp ce calatorea cu autobuzul, un calator a observat ca soferul era extraordinar de bucuros in absolut orice situatie. Avea cate un cuvant bun pentru fiecare persoana care se urca in autobuzul lui.

Pe cand se pregatea sa coboare, calatorul nostru ii spune soferului: „Trebuie sa fiti omul cel mai fericit de pe pamant. As vrea sa stiu si eu motivul”. Raspunsul lui a fost: „Ei bine, in urma cu cateva luni, am citit in ziar despre un om care a lasat prin testament o suma foarte mare de bani unui sofer care fusese amabil cu el. Asa ca mi-am zis: De ce nu as face si eu o incercare? Insa, pana la urma, a ajuns sa imi placa asa de mult sa fiu dragut cu oamenii, ca nici nu-mi mai pasa de vreo mostenire!”. (Isaac Asimov, Book of Facts)

Simpla bunatate sau amabilitate este una dintre cele mai profunde recomandari ale crestinului si este un rod al Duhului Sfant. Ea este opusul rautatii despre care se spune in versetul anterior (Efeseni 4,31).

Dar textul nu spune sa ne purtam amabil unii cu altii, ci sa fim buni. A fi bun este o trasatura de caracter, iar a te purta frumos poate sa fie doar o chestiune de comportament exterior, avand uneori chiar o motivatie egoista. Astfel, conform textului citat, bunatatea si chiar mila sunt strans legate de iertare. Bunatatea, daca nu e dispusa sa faca pasul iertarii, poate fi doar un fel de curtoazie si politete.

Spiritul iertator e mai mult decat un ideal sau chiar decat o virtute – el este o anumita atitudine a inimii si a sufletului. El se naste privind mereu la Unicul Model pe care ar trebui sa-L urmam. Iertarea Lui pentru oameni a costat un pret infinit, in timp ce omul nu este dispus sa ierte, chiar daca nu-l costa nimic.

Sunteti dispusi astazi sa produceti bucurie cuiva? Amintiti-va de o persoana care ar putea fi suparata pe dumneavoastra si cereti-i iertare, apoi spuneti-i ca o pretuiti si ca toate supararile pe care vi le-a produs sunt sterse definitiv din inima dumneavoastra!

„Fratilor, rugati-va pentru noi.” (1 Tesaloniceni 5,25)

In foarte multe dintre epistolele sale catre biserica, apostolul Pavel i-a asigurat pe credinciosi de sustinerea sa prin rugaciuni de mijlocire catre Dumnezeu si de preocuparea pe care o avea pentru fiecare dintre ei (Romani 1,9; 2 Corinteni 13,9; Filipeni 1,4; 2 Timotei 1,3). Aceste rugaciuni de mijlo­cire erau incurajatoare pentru biserica si demonstrau dragoste frateasca, interes pentru problemele cu care se confruntau credinciosii si preocupare pentru vestirea Evangheliei.

Apoi, Pavel a solicitat din partea credinciosilor rugaciuni de mijlocire pentru sine si colaboratorii sai. Nu era o cerere egoista, pentru ca, inainte de a cere, el a oferit sprijinul sau fratilor si surorilor si pentru ca scopul sau era raspandirea soliei Evangheliei.

Slujitorii Evangheliei si membrii laici au nevoie, mai mult ca oricand, sa se roage unii pentru altii. A fost un timp in istoria noastra, ca popor, in care s-au inaltat rugaciuni fierbinti de mijlocire. Privind cu atentie citatul de mai jos, luati seama la beneficiile celor care mijlocesc in rugaciune:

„Adesea se auzea rugaciunea de mijlocire. Peste tot, erau suflete care se rugau lui Dumnezeu, in agonie profunda. Multi se luptau toata noaptea in rugaciune pentru a primi asigurarea ca pacatele le erau iertate si pentru convertirea rudelor sau vecinilor lor. Aceasta credinta fierbinte si hotarata isi atingea obiectivul. Daca poporul lui Dumnezeu ar fi continuat astfel sa staruiasca in rugaciune…, ar fi avut o experienta mult mai bogata decat aceea pe care o are acum”. (Ellen G. White, Istoria mantuirii, pag. 359)

Cele cinci cuvinte din 1 Tesaloniceni 5,25 pot fi usor memorate, dar la fel de usor pot fi experimentate. Imnul 382 se potriveste exact acestui verset, motiv pentru care sugerez sa fie cantat la altar in dimineata aceasta, si apoi, fredonat pe parcursul intregii zile. In acelasi timp, priviti textul din perspectiva celor care au nevoie de mijlocirea noastra. Alcatuiti o lista cu persoanele care sunt in aceasta situatie si apoi mijlociti pentru toti cei de pe lista. Dupa ce va rugati pentru ei, sustineti-i, vorbind cu ei fata catre fata ori telefonandu-le pentru a-i incuraja.

Doamne, ajuta-ne Tu sa simtim bucuria trairii invataturilor pe care ni le-ai dat prin Cuvantul Tau!

LIBERTATEA CiVILĂ Şl CEA RELIGIOASĂ. AMENINŢATE
Protestanţii s-au amestecat cu catolicii şi au ocrotit papalitatea. Ei au făcut compromisuri şi concesii de care chiar şi papistaşii au fost surprinşi când le-au văzut şi pe care n-au putut să le înţeleagă. Oamenii închid ochii faţă de caracterul adevărat al românismului şi faţă de primejdiile de care trebuie să se teamă şi care provin din supremaţia lui. Oamenii trebuie treziţi să se împotrivească înaintării acestui duşman primejdios al libertăţilor religioase şi civile.
Mulţi protestanţi socotesc că religia catolică nu este atrăgătoare şi că slujba ei este un şir de ceremonii fără înţeles şi plictisitoare. Aici greşesc. (…)

mai departe »

Faimoasa agentie spatiala americana, celebra pentru misiunile pe Marte si pe Luna, a anuntat infiintarea unei institutii dedicate memoriei lui Carl Sagan, astronomul care a facut populara stiinta in anii 70 prin numeroase carti si aparitii televizate. Institutia se numeste Carl Sagan Postdoctoral Fellowships in Exoplanet Exploration si are ca scop dezvoltarea programelor de explorare a planetelor asemanatoare Terrei, in cautarea vietii extraterestre, anunta Reuters.

Omenirea are nevoie de Biserică, deoarece Biserica are răspunsurile la cele mai puternice întrebări ale vieţii, a afirmat preşedintele Academiei Pontificale pentru Viaţă, Arhiepiscopul Salvatore Fisichella, în ziua de vineri, 29 august 2008, în cadrul Întâlnirii pentru Prietenia dintre Popoare desfăşurată la Rimini. Întâlnirea, organizată de Mişcarea catolică laică Comunione e Liberazione, s-a încheiat sâmbătă, 30 august. Arhiepiscopul, care este de asemenea rector al Universităţii Pontificale Laterane, a participat la forumul intitulat “Biserica şi modernitatea: dialogul necesar”. “Omul modern are nevoie de Biserică tocmai pentru că este un om dezorientat: el nu ştie de unde vine sau încotro merge”, a spus Arhiepiscopul Fisichella.

“El continuă să se întrebe cu privire la motivaţia suferinţei şi a morţii”. Rectorul universitar a afirmat că curentele de gândire la modă astăzi şi tendinţa de a reduce toate întrebările la probleme de ştiinţă şi tehnologie nu asigură răspunsurile de care are nevoie omul. Biserica, pe de altă parte, este “o expertă în umanitate, şi cunoaşte marile întrebări care sunt în inima omului”, a continuat prelatul. Arhiepiscopul Fisichella a arătat că Biserica propune “problema adevărului, adică a semnificaţiei vieţii”. “Nu există libertate autentică fără adevăr sau fără iubire”, a adăugat el, referindu-se apoi la răstignirea lui Cristos, în care iubirea “şi-a atins punctul culminant”.

“În decursul celor 2000 de ani ai ei”, a continuat Arhiepiscopul, “Biserica este încă importantă în vieţile oamenilor” şi creştinii sunt în continuare “capabili să fie martiri”. Arhiepiscopul Fisichella a reafirmat aceste lucruri într-un interviu din această săptămână pentru ziarul italian Libero. Făcând aluzie la evenimentele de săptămâna trecută din statul indian Orissa, unde creştinii au fost victime a numeroase acte de violenţă după ce un lider hindus a fost ucis în districtul Kandhamal, el a spus că Biserica este adesea “obiect al violenţei”. Prelatul a adăugat că Biserica trăieşte încă “timpul martirilor”.

“Într-o lume care progresează şi consideră că a dobândit valorile democraţiei şi libertăţii, suntem martori la exemple nemaiauzite de violenţă şi intoleranţă”, a spus Arhiepiscopul. “Trăim, poate, cea mai critică fază a culturii apusene”, a continuat Arhiepiscopul Fisichella, “în care lipseşte un respect profund pentru creştinism, care reprezintă însăşi rădăcina civilizaţiei apusene. Este ca şi când un copil şi-a repudiat propria mamă. Având în vedere că formăm un singur trup, rănile şi moartea altor creştini ne ating personal, ca şi când noi înşine am fi fost martirizaţi”.

Sursa: Catholica

„Va voi da o inima noua si voi pune in voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima de piatra si va voi da o inima de carne.” (Ezechiel 36,26)

Poate nu stiati ca…

…Muschiul inimii nu se odihneste decat pentru o fractiune de secunda intre batai. Intr-o viata de 76 de ani, inima bate de aproape 2,8 miliarde de ori si pompeaza 169 de milioane de litri de sange.

…Contractiile inimii incep in embrion la circa trei saptamani de la concepere si continua de-a lungul intregii vieti.

…Majoritatea partilor corpului folosesc doar o treime din oxigenul adus de sange, insa inima utilizeaza trei sferturi din oxigenul adus de arterele coronare. Acest fapt arata cat de intens lucreaza inima, pompand in fiecare secunda a vietii noastre.

Dar cum este inima spirituala? E in mare suferinta, fiind „nespus de inselatoare si de deznadajduit de rea” (Ieremia 17,9). Dumnezeu a fagaduit: „Va voi da o inima noua… o inima de carne”. Nu putem face nimic pentru a merita acest dar… Tot ce trebuie sa facem e sa dorim sa avem o inima noua, iar Dumnezeu, Marele Medic, va face schimbarea… Aceasta este specialitatea Lui: schimba inimi. Mai mult, o poate face intr-o clipa.

Exista o straveche istorioara despre un propietar de sclavi care s-a convertit la crestinism. Cineva l-a intrebat pe unul dintre robii lui ce s-a intamplat cu stapanul. Replica a fost: „Pe legea mea ca nu stiu! Pe dinafara este acelasi om, are aceeasi piele, dar pe dinauntru este un altfel de om”.

O inima noua produce in om o stare noua, in care acesta isi da seama cat de mult are nevoie de indurarea lui Dumnezeu. Aceasta il face pe el insusi indurator si plin de intelegere fata de altii. Un credincios „regenerat” este plin de dragoste fata de semenii sai, traieste spre slava lui Dumnezeu, nu spre propria glorificare, si experimenteaza o unire cu Hristos, care se manifesta in exterior prin evlavie, smerenie, compasiune, rabdare si un duh de ascultare in vederea implinirii Cuvantului. Pe scurt, el este „o faptura noua”, destinata sa traiasca in prezent o viata frumoasa, ca o anticipare si proclamare a frumusetii veacului care va veni.

Te rog, Doamne, sa-Ti implinesti fagaduinta si sa-mi dai o inima noua, aleasa, multumitoare, nefatarnica si plina de roade bune!

„El ne-a mantuit nu pentru faptele noastre, facute de noi in neprihanire, ci prin indurarea Lui, prin spalarea nasterii din nou si prin innoirea facuta de Duhul Sfant.” (Tit 3,5)

Care copil al lui Dumnezeu nu-si doreste sa duca o viata neprihanita si faptele neprihanirii sa straluceasca zilnic in jurul lui? Cu toate acestea, in balanta dreptatii lui Dumnezeu, toate faptele neprihanirii nu constituie niciun merit pentru mantuire. De ce?

In spatele acestei vitrine frumoase a vietii unui neprihanit, este o lucrare tainica, plina de iubire si nemarginita rabdare pe care numai Duhul Sfant o poate implini. El pregateste ocazii dupa ocazii pentru ca inima sa poata fi miscata de dragostea lui Dumnezeu. El aduce convingerea de pacat si trezeste dorinta dupa iertare, care ne conduce la cruce. El determina in suflet luarea deciziei de a-L primi pe Hristos ca Mantuitor personal. Prin mijlocirea Lui, suntem indreptatiti cu neprihanirea Domnului Hristos. El ne face constienti de slabiciunile pe care le avem si tot El ne ajuta sa ne vindecam, slefuindu-ne caracterul pana la asemanarea cu cel al Domnului Hristos, descoperit in viata Sa pe pamant.

El ne ridica din caderile noastre si mijloceste pentru noi cu „suspine negraite”, pentru ca rugaciunile noastre sa fie dupa voia Tatalui (Romani 8,25). El ne face alti oameni (1 Samuel 10,6), si atunci putem spune ca Pavel: „nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine” prin Duhul Sfant (Galateni 2,20).

Doar acela care va ajunge la aceasta intelegere a lucrarii Duhului Sfant si se va lasa modelat de El va fi mantuit. „Dupa cum ceara preia amprenta sigiliului, tot astfel sufletul trebuie sa ia amprenta Duhului Sfant si sa pastreze chipul lui Hristos.” (Ellen G. White, Dumnezeu va purta de grija, pag. 223)

Sa cautam astazi sa-L inaltam pe Hristos, deschizandu-ne inima pentru a fi luati cu totul in stapanire de Duhul Sfant.

Oxigenul paraseste in mod constant atmosfera Terrei pentru a se raspandi in spatiul cosmic. Acest fenomen a fost evidentiat recent cu ajutorul complexului de sateliti ESA, conectati la randul lor de reteaua computerizata Cluster.