Directiva timpului de lucru a declansat adevărate controverse în sânul Uniunii Europene, ducând la o polarizare a spectrului politic, dar si la pericolul declansării unor acţiuni sindicale. Intenţia de a include asa-numita clauză „opt-out individual“ poate avea drept consecinţă prelungirea programului de muncă săptămânal la cel puţin 48 de ore. Fiind stat membru, România va trebui să se supună legislaţiei europene, iar acest fapt ar putea duce la scurtarea weekend-urilor pentru mulţi dintre angajaţii din ţara noastră si la transformarea sâmbetei în zi lucrătoare.
Pe 17 decembrie, Comisia Europeană va prezenta propunerile de modificare pe care le are la Directiva timpului de lucru, propuneri făcute la presiunea patronilor, cu intenţia de a reduce din cheltuielile de personal. Cu o zi înainte, sindicatele vor iesi în stradă, la Strasbourg, în încercarea de a atrage atenţia că schimbările dorite sunt în defavoarea lucrătorilor, încălcând convenţiile Organizaţiei Internaţionale a Muncii.
Dacă parlamentarii europeni vor accepta aceste modificări se va ajunge la o directivă nouă, ce va avea influenţe majore în ţările din Uniune, mai ales că există mai multe puncte ale căror abordări vor fi cu totul altele în comparaţie cu ceea ce se întâmplă acum în legislaţia muncii.
Concret, se doreste o reinterpretare a definiţiei „timp de lucru“ în asa fel încât perioadele inactive petrecute la serviciu să nu fie luate în calcul atunci când se face plata. O astfel de decizie ar scăpa angajatorii de eventuale litigii cu salariaţii nemulţumiţi că sunt remuneraţi în funcţie de productivitate, si nu de orele petrecute la job. „Curtea Europeană de Justiţie a soluţionat destul de multe cazuri de acest gen, patronii fiind atinsi la bugete. Un exemplu cunoscut este cazul «Jaeger». Un pompier si-a chemat seful în instanţă pentru că l-a obligat să rămână la serviciu peste program, iar în ziua respectivă nu a avut loc nicio intervenţie. Justiţia europeană i-a dat dreptate lucrătorului. Printr-o redefinire a timpului de lucru se încearcă tocmai evitarea unor noi procese. Astfel, angajatorii vor dispune după bunul plac de perioada de odihnă a muncitorilor si vor putea decide câte ore trebuie să stea la serviciu, dacă vor să fie plătiţi“, ne-a declarat Ovidiu Jurca, vicepresedinte BNS.
De asemenea, se are în vedere o unificare a timpului de lucru săptămânal pentru toate ţările comunitare, maximum fiind de 48 de ore, în paralel cu introducerea clauzei „opt-out individual“.
„Pe motiv că fiecare lucrător este lăsat să decidă dacă munceste mai mult, vor apărea situaţii de exploatare a oamenilor. De frică să nu-si piardă locurile de muncă, salariaţii vor accepta orice condiţie impusă de conducerea societăţii unde lucrează. Ei depind de angajatorii lor si este clar că nu vor putea niciodată să aleagă altceva decât ceea ce doresc acestia. Consecinţele imediate ale unei astfel de schimbări sunt scoaterea plăţilor suplimentare si limitarea apariţiei unor noi locuri de muncă. Patronii vor de fapt să folosească mai puţini lucrători pentru muncă mai multă“, a explicat pentru SFin Bogdan Hossu, presedinte CNS Cartel Alfa.

O zi în plus de muncă, bani mai mulţi
În România, programul de lucru este reglementat prin Codul Muncii si este de 40 de ore săptămânal. Perioada care depăseste acest interval este plătită suplimentar sau este echivalată în timp liber. Modificările Directivei timpului de lucru sunt importante pentru ţara noastră, în condiţiile în care s-ar putea ajunge la prelungirea săptămânii de muncă la sase zile sau la cresterea numărului de ore lucrate zilnic. Reprezentanţii patronilor sunt de părere că ar fi o măsură bună, mai ales pentru unele domenii de activitate. „Pe fondul crizei mondiale, trebuie să ne gândim la soluţii pentru a depăsi acest colaps economic. Orele de muncă în plus duc la o crestere a productivităţii si automat au efecte asupra industriei. Nu cred că ar fi rău, dacă în infrastructură, de exemplu, s-ar lucra si sâmbăta“, ne-a spus Mihai Păsculescu, director general al asociaţiei patronale UGIR 1903.
Si reprezentanţii autorităţilor statului cred că trebuie privită si partea plină a paharului. Nicolae Bratu, inspector general de stat adjunct în Inspecţia Muncii, consideră că sunt multe pături sociale care si-ar dori să muncească mai mult, o zi de lucru în plus aducând bani mai mulţi la sfârsit de lună. „Mai multe firme vor fi dispuse să prelungească timpul de lucru, având în vedere că nu se va mai face plata în regim special. Si salariaţii vor fi câstigaţi. Când noua directivă va fi votată în Parlamentul European noi nu vom putea face altceva decât s-o acceptăm literă cu literă“, a conchis Bratu.
Cum ne afecteaza modificarea Directivei timpului de lucru

Propunerea de modificare a Directiva timpului de lucru aduce două modificări importante: redefinirea timpului de lucru efectiv si extinderea noţiunii de “opt-out individual”. Care vor fi efectele?

Redefinirea timpului de lucru efectiv poate aduce angajatul în situaţia de a fi la dispoziţia angajatorului si în timpul său liber. Patronul poate decide în ce interval de timp salariatul a produs valoare si poate cere o extensie a programului pentru timpii de lucru considerati de el neproductivi. Îngrădirea programului de odihnă este cauza principală a controverselor iscate la nivel european, iar articolul din Săptămâna Financiară atrage atenţia asupra acestei situaţii.

Pe de altă parte, extinderea noţiunii de “opt- out individual” poate duce de asemenea la cresterea numărului de ore muncite săptămânal de un lucrător. În România, timpul de lucru săptămânal este reglementat prin Codul Muncii la maximum 40 de ore. O modificare a actualei Directive – căreia România trebuie să i se supună – le poate permite patronilor români să solicite o schimbare a Codului Muncii si adoptarea timpului maxim (si legal) de lucru de 48 de ore. În acest scenariu, dacă patronul unei firme trebuie să onoreze o comandă mai mare într-un timp scurt, el poate cere angajaţilor săi să lucreze în weekend fără a le plăti orele considerate acum suplimentare si plătite dublu.

Tara noastră, ca stat membru, nu poate face altceva decât să accepte o decizie luată de conducerea UE si să o aplice la nivel naţional. Până acum, în cele mai multe dintre situaţii, România a copiat literă cu literă legislaţia europeană, tocmai pentru a nu fi acuzată că o încalcă sau o interpretează în mod eronat. De aici apare temerea că unii salariaţi români vor fi afectaţi, fiindu-le schimbat programul de lucru.

Directiva timpului de lucru este în dezbatere de foarte mult timp, existând multe controverse legate de modificările pe care unele dintre statele comunitare doresc să le aducă. În luna decembrie se va face o prezentare a tuturor propunerilor legate de această lege. Săptămâna Financiară a fost invitată la dezbateri si vă va ţine la curent cu toate noutăţile. Articolul publicat în SFin a prezentat propunerea care poate schimba legislaţia muncii în ţările comunitare, iniţiativa fiind sprijinită de ţări precum Marea Britanie, Italia sau Finlanda. Pornind de la dorinţa oamenilor de afaceri europeni de a scoate produse competitive cu cele existente pe pieţe asiatice se încearcă prin orice mijloace o reducere a costurilor, iar instrumentul cel mai la îndemână este forţa de muncă.

Cele menţionate în Săptămâna financiară nu fac referire la Directiva în vigoare, publicată pe site-ul Parlamentului European. Este vorba despre o propunere care, dacă va fi adoptată, va modifica legea europeană actuală, ea urmând a fi postată ulterior pe acest site. În paralel cu această propunere de modificare Directivei timpului de lucru a existat si o altă iniţiativă susţinută de un europarlamentar spaniol, ce are sprijinul sindicatelor europene si care încearcă să determine toate statele membre să adopte un număr egal de ore de muncă săptămânal, timpul petrecut la serviciu fiind compensat de un program de odihnă adecvat.

Sursele citate, ca si alte surse care ne-au stat la dispoziţie cu detalii referitoare la acest subiect fac parte din forurile de conducere ale unor organizaţii europene, având astfel acces direct la informaţii.

Iata ce cred lideri sindicatelor, care cunosteau în detaliu, la vremea documentarii, propunerea de modificare a Directivei europene:

Dumitru Costin, presedinte BNS : “Problema cea mare este cea legată de redefinirea timpului de lucru. Dacă o astfel de iniţiativă este acceptată, un patron va fi liber să facă ce doreste cu timpul angajatului. Nu e vina salariatului că un conducător de societate nu si-a făcut un proiect de afaceri în asa fel încât să-sI încadreze activitatea în timpul alocat programului de lucru”.

Iacob Baciu, presedinte CSDR: “O astfel de măsură nu va duce doar la transformarea sâmbetei în zi lucrătoare. Prin redefinirea programului, riscăm să ne transformăm în roboţi, existând libertatea pentru angajatori să prelungescă timpul de lucru sI la 60 de ore săptămânal”.

Ovidiu Jurca, vicepresedinte BNS: “Este o birmanizare a economiei comunitare. StrânsI cu usa să devină competitivi, patronii fac presiuni pe salariaţi. Pentru România o decizie de acest gen este cu atât mai periculoasă cu cât se stie că abuzurile sunt o practică frecventă. “

„Si Dumnezeu a zis: ’Iată că v-am dat orice iarbă care face sământă si care este pe fata întregului pământ si orice pom care are în el rod cu sământă: aceasta să fie hrana voastră’.” (Gen. 1,29)

„Esti ceea ce mănânci.” Este un gând înfricosător, mai ales de sărbători. Dacă acest aforism este adevărat, atunci am devenit un amestec de friptură de gluten, piure de cartofi, chiftele vegetariene, chifle si plăcintă de dovleac, toate foarte delicioase, de altfel. Însă am mâncat prea mult.

„Esti ceea ce mănânci.” Cred că se referă la colesterol, la grăsimi, la zahăr si la toate promisiunile disperate de a face exercitii fizice. Dacă mănânc o jumătate de cutie de cremă de ciocolată, mă îmbolnăvesc. Pe de altă parte, dacă mănânc cel putin trei feluri de legume la fiecare masă, voi fi mai sănătos!

„Esti ceea ce mănânci.” Mai mult decât un principiu al nutritiei, acest enunt este o provocare de a fi vigilent cu trupul meu, de a analiza optiunile si de a alege cu întelepciune. Prea adesea alerg toată ziua, ocupat peste măsură, si înfulec hrană semipreparată. „Dieta” aceasta nu ia în considerare posibilitatea de a plănui si de a prepara. Din nefericire, continuu să lucrez, desi ar trebui să iau masa. Apoi brusc, îmi dau seama că mi-e foame si sunt obosit.

Mai există un adevăr legat de alimentatie: Orice aliment are o mai mare valoare nutritivă dacă este consumat împreună cu prietenii. Cei dragi pot transforma o pizza vegetariană într-o masă sănătoasă! Ei pot transforma o simplă masă într-un ospăt!

Cred că la acest lucru S-a gândit Dumnezeu în ziua a sasea a creatiunii. Mai întâi a creat toate mamiferele. Apoi i-a făcut pe Adam si pe Eva. Iar apoi i-a asezat la masă (Gen. 1,29). Cred că Dumnezeu a participat la masă. Au discutat despre animale, pomi, pesti, păsări, soare, stele si canguri. El le-a arătat ce pot face cu nucile, cu grâul, cu piersicile, cu salata verde si cu dovleacul. Au râs mult si au spus „multumesc” de foarte multe ori. A fost cea mai bogată masă întâlnită vreodată!

Orice masă poate fi o sărbătoare împreună cu Creatorul nostru. Invită-L astăzi la masă!

Dick Duerksen

„Dacă vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine; si râurile nu te vor îneca; dacă vei merge prin foc, nu te va arde si flacăra nu te va aprinde.” (Is. 43,2)

Vântul îmi dădea părul în fată, în vreme ce auzeam zgomotul asurzitor al bărcii cu motor din care urma să facem scufundarea. Nu mai simteam trecerea timpului si mă cuprinse teama, gândindu-mă la ce mă astepta. Fata mea afisa zâmbetul unui scufundător experimentat, dar în minte îmi spuneam: Nu stiu nimic, dar vreau să fac scufundări în ocean!

Singura mea sperantă era Rod, scafandrul profesionist. Ascultam cu atentie instructiunile lui despre cum să plutesc, cum să curăt masca si, cel mai important, cum „să nu-mi tin respiratia”.

Ceea ce a urmat a fost o experientă memorabilă. Primul care a sărit în apă a fost Rod, apoi eu. Eram panicată total. Respectam instructiunile ca un robot. Groaza îmi inunda trupul în vreme ce intram sub apă îi făceam semn lui Rod să ne întoarcem la barcă. El m-a asigurat că era normal să-mi fie frică. L-am apucat strâns de mână si mi-a promis că nu-mi dă drumul.

Începusem să mă relaxez. Respirând normal, am început să descopăr paradisul subacvatic fluorescent. Soarele răzbătea prin apa curată, luminând pestii si coralii multicolori. Extaziată, I-am multumit lui Dumnezeu pentru acest dar neasteptat si uimitor. Razele aurii ale soarelui mă însoteau printre miile de pesti albastri. Cărtile cu imagini pot să ofere doar o idee vagă despre adevărata splendoare a vietii subacvatice.

Mi-am reamintit atunci de Creatorul nostru. Isus a promis că nu ne va părăsi niciodată. El a făgăduit că ne va însoti prin apele adânci ale vietii.

Ce deplină ar fi viata noastră dacă L-am lăsa pe El să fie Scafandrul profesionist! El ne ia de mână când valurile vietii ne acoperă. Cu El ca ghid, suntem în sigurantă. Când avem încredere în Isus, ne putem relaxa si putem să ne bucurăm de frumusetea călătoriei cu Dumnezeu.

Doamne, ia-mă de mână ca să merg unde vrei si să fac ceea ce doresti, pentru că nu pot să merg singură!

Bonnie Yaw

„Ce este omul ca să te gândesti la el? si fiul omului ca să-l bagi în seamă?” (Ps. 8,4)

La începuturile planetei Pământ, când se gândea ce fel de fiinte să creeze, Dumnezeu si-a spus probabil că, dacă le va face cât mai asemănă-toare cu El, va fi o bucurie extraordinară! Ele urmau să aibă o inteligentă înaltă si capacitatea de a actiona rapid. Aveau să fie înzestrate cu individualitate, cu facultatea de a gândi, de a imagina, de a experimenta în mod creativ – de a realiza orice si-ar fi propus!

Urmau să aibă si un alt dar, pretuit cel mai mult de Dumnezeu – libertatea de alegere! Ce bucurie! Cu această dimensiune, fiinta lor era completă. Fiecare om se va bucura de capacitatea de a se coordona, de a face fată oricărei provocări, de a alerga cu viteză, de a se misca gratios si controlat si de a sta linistit, contemplând frumusetile înconjurătoare.

În lumina adevărului lui Dumnezeu, fiecare minte va putea percepe adevărul dragostei Sale si va putea recunoaste planurile Sale mărete. Noile fiinte create vor fi uimite de oportunitătile de a cunoaste si de activitătile intelectuale ce le stau la dispozitie.

Pe lângă toate aceste daruri, ele vor fi înzestrate cu darul procreării, pentru a-L întelege mai bine pe Dumnezeu. Responsabilitatea fată de viata adusă pe lume, prin propria alegere, va ajuta fiintele umane să cunoască atitudinea Creatorului divin fată de fiintele create de El. Ele vor învăta cum să hrănească un copil, cum să-l îngrijească si vor trăi plăcerea de a-l vedea crescând. Dumnezeu trebuie să fi fost foarte încântat să vadă cu ochii mintii primul zâmbet al bebelusului, primii pasi sovăitori, primele cuvinte. Cât de fericită va fi familia Sa de pe pământ cu ocazia nasterii fiecărui copil!

Acesti copii vor apela plini de încredere la Dumnezeu si la părintii lor si vor cultiva încrederea reciprocă. Împreună, vor concepe idei, vor învăta si îsi vor împărtăsi noile cunostinte. Unicitatea fiecărei persoane va aduce o mare diversitate în relatiile dintre ei.

Cât de mult S-a bucurat Dumnezeu când a creat familia Sa de pe Pământ! Dacă suntem creati într-un mod atât de minunat, de ce uneori nu ne putem accepta?

Rose Nell Brandt

„Ferice de cei ce locuiesc în Casa Ta! Căci ei tot mai pot să Te laude.” (Ps. 84,4)

Ştiai că mersul la biserică, studierea Bibliei si rugăciunea au un impact pozitiv asupra sănătătii tale? În 1998, doctorul David Larson a realizat un studiu asupra persoanelor care participau săptămânal la servicii religioase, se rugau si studiau Biblia zilnic si a constatat că riscul ca acestea să facă hipertensiune arterială este mai scăzut decât la restul populatiei!

Cercetătorii au descoperit că frecventarea lunară a bisericii îmbunătăteste sănătatea mintală a persoanelor în vârstă. Alti cercetători au descoperit că adultii care merg la biserică cel putin o dată pe săptămână si care se roagă cel putin o dată pe zi au un nivel scăzut al citokinelor-6, o proteină a sistemului imunitar asociată cu afectiunile vârstei a treia.

Jurnalul American de Psihiatrie ne informează că psihiatrii care au o viată spirituală activă consideră că rugăciunea si studiul Bibliei sunt un tratament mai eficient decât medicamentele, în cazul multor afectiuni psihice.

Potrivit unei reviste medicale conduse de doctorul Dale Matthews de la Universitatea de Medicină din Georgetown, activitatea religioasă poate preveni bolile fizice si psihice si poate contribui la vindecarea lor. Analizarea studiilor publicate arată că mai mult de 75% dintre subiecti doresc ca medicul să aibă în vedere problemele spirituale atunci când îi tratează, iar 50% îsi doresc ca medicul să se roage împreună cu ei.

Tot în această revistă se arată că activitatea religioasă are impact asupra anumitor probleme de sănătate: ea previne depresia, suicidul, cancerul si bolile cardiovasculare si conduce la evitarea folosirii drogurilor.

De asemenea, multe studii concluzionează că aceia care se bazează pe convingerile lor religioase luptă mai usor cu boala. Rata mortalitătii în cazul pacientilor operati pe cord deschis care aveau o credintă puternică era mai scăzută decât la ceilalti pacienti.

Cea mai bună asigurare de sănătate din lume este o relatie strânsă cu Dumnezeu. Îti multumesc, Doamne Isuse, pentru că nu încetezi să vindeci poporul Tău!   

                                                                                                                                                      Gerard McLane

„După trei zile, L-au găsit în Templu, sezând în mijlocul învătătorilor, ascultându-i si punându-le întrebări. Toti care-L auzeau rămâneau uimiti de priceperea si răspunsurile Lui.”  (Luca 2,46.47)

Cum te simti când cineva îti vorbeste cu asprime sau cu amărăciune? Ai o reactie blândă sau ratională si încerci să eviti o confruntare emotională?

„Cum adică?”, răspunde ea. „Nu e cu tine? Doar e bărbat acum!”

Îti poti imagina ce panică îi cuprinde? Nu numai că Îl pierduseră pe fiul lor, ci Îl pierduseră pe Fiul lui Dumnezeu! Era o problemă gravă! Imediat se întorc la Ierusalim. Acolo încep să-L caute foarte agitati. După trei zile, Maria intră în Templu si Îl vede pe Isus în curte. Coplesită de emotie strigă: „Pentru ce Te-ai purtat asa cu noi? Iată că tatăl Tău si eu Te-am căutat cu îngrijorare.” (Luca 2,48)

Acum gândeste-te cum i-ar răspunde un băiat obisnuit de 12 ani unei mame iritate, care îl învinuieste de ceva ce nu a făcut, mai ales în fata unor oameni importanti. Cam asa ar suna răspunsul lui: „Cum adică ce v-am făcut? Voi m-ati uitat!” Dar dacă Isus ar fi reactionat astfel la îngrijorarea necontrolată a mamei Lui, s-ar fi ajuns la o confruntare ce ar fi stârnit o serie de noi acuzatii si jigniri reciproce. În schimb, Isus a răspuns calm: „Mamă, Mi-ai spus încă de mic cine sunt. Trebuia să vă dati seama că eram în casa Tatălui Meu.”

Nu era nevoie să-si învinovătească mama doar pentru că ea Îl învinovătise pe El. La 12 ani, Isus ne-a dat un exemplu despre cum putem reactiona la cuvintele necugetate ale altora, astfel ca încordarea să se risipească.

„Bine, rob bun si credincios, ai fost credincios în putine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău!” (Mat. 25,23)

Isus a spus: „Dacă ati avea credintă cât un grăunte de mustar, ati zice muntelui acestuia ’Mută-te de aici colo’, si s-ar muta; nimic nu v-ar fi cu neputintă.” (Mat. 17,20) Aplicatia învătăturii lui Isus este că „muntii” vietii – poverile, sperantele spulberate, visurile neîmplinite – pot fi mutati sau transformati atunci când ne exercităm credinta, oricât de mică ar fi ea.

Un bun exemplu în această privintă este James R. Jeffreys. El s-a născut în 1932 cu osteogenesis imperfecta (o fragilitate a oaselor), iar medicii nu i-au dat familiei mari sperante, spunând că bebelusul nu va trăi mai mult de un an. Dacă va supravietui totusi, printr-o minune, primelor 12 luni de viată, spuneau ei, nu va putea niciodată să ducă o viată normală.

În ciuda acestor preziceri, James Jeffreys a trăit. Mergea cu scaunul cu rotile trei kilometri zilnic. La vârsta de 21 de ani si-a deschis propriul magazin. În acelasi timp, a participat la curse cu masini pe distante mici. Folosind o masină ce putea fi actionată manual, el a câstigat 14 premii.

S-a căsătorit cu o asistentă. Au avut împreună doi copii si apoi au adoptat încă sapte, când au aflat că sansa propriilor copii de a mosteni boala oaselor fragile era de 50%. Un copil adoptat era orb, altul infirm din cauza poliomielitei, unul avea o afectiune a măduvei spinării, altul s-a născut fără picioare, iar altul suferea de diabet. În 1977, Jeffreys a primit titlul de Cetătean de Onoare din partea Societătii Americane a Bolnavilor de Osteomalacie. Guvernatorul statului New Jersey (statul unde s-a născut si a trăit Jeffreys) a anuntat sărbătorirea unei zile în cinstea lui, afirmând că „viata si faptele lui James R. Jeffreys sunt un model si o sursă de inspiratie pentru toti cei ce suferă de infirmităti fizice.” Jeffreys este un exemplu impresionant al modului în care poti obtine lucruri mari prin pasi mici.

Indiferent cât de mare este „muntele” de probleme, credinta te poate ajuta să mergi înainte, putin câte putin, până într-o zi, când vei iesi la lumină.

Victor M. Parachin

„Vedeti ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu!” (1 Ioan 3,1)

Michael, care de-abia începuse să meargă în picioare, anuntă hotărât sfârsitul mesei, scuipând macaroanele cu brânză pe scăunelul lui si pe podea. Era clar ora de culcare! M-am asezat cu el în balansoar. Se ghemui la gâtul meu si îsi lăsă capul pe umărul meu.

Am început să-i povestesc despre Dumnezeu, Tatăl nostru, care a creat pentru noi o lume minunată. I-am vorbit despre fiecare zi a creatiunii, despre cum a făcut El lumina, iarba verde si toate florile frumoase si colorate atât de divers.

Michael îsi ridică putin fata somnoroasă, arătându-mi că se bucura că Dumnezeu a creat câinii. I-am povestit cum i-a creat pe Adam si pe Eva si că totul era desăvârsit.

În ziua a saptea, El S-a odihnit. I-am explicat că Dumnezeu nu S-a odihnit pentru că era obosit. El este atotputernic si nu are nevoie de odihnă sau de somn… si apoi m-am oprit brusc. Cum puteam să-i explic despre Sabat copilului meu de 14 luni?

Cred că Dumnezeu m-a ajutat să termin povestea. „Vezi, Michael”, am spus eu, „Dumnezeu nu avea nevoie de odihnă, dar stia că oamenii au nevoie. După cum băieteii au nevoie de somn la prânz, tot la fel oamenii mari au nevoie să se oprească din toată alergarea lor din timpul săptămânii. De aceea, Dumnezeu a făcut o zi specială pentru liniste si odihnă. si după cum băieteii au nevoie ca mami si tati să stea cu ei, să îi ducă la plimbare, să îi mângâie, Dumnezeu stia că si oamenii au nevoie de o zi specială în care El să le ofere mângâiere. Sabatul este acea zi specială în care Dumnezeu este împreună cu cei pe care îi iubeste, ca să-i poată mângâia.”

Când am terminat, Michael dormea dus si nu stiu cât a prins din povestire. Dar eu am înteles ceva. Când eram tânără, am fost avertizată să nu Îl aduc pe Dumnezeu la acelasi nivel cu mine. Trebuia să stau putin mai departe de El, ca să Îl respect, să-mi fie teamă de El si să mă închin Lui. Dar în istoria creatiunii, am văzut deodată un Tată ceresc ce Îsi iubeste copiii. De atunci înainte, cred că am asociat mereu Sabatul cu mângâierea.

Îti multumesc, Tată ceresc, pentru Sabatul Tău!

Dawn Jakovac

„Eu mă culc si adorm în pace, căci numai Tu, Doamne, îmi dai liniste deplină în locuinta mea.” (Ps. 4,8)

Studiile realizate recent ne spun că oamenii nu dorm suficient. Aproximativ una din cinci persoane se luptă în fiecare noapte cu insomnia. Tulburările de somn sunt foarte răspândite.

Lipsa de somn ne afectează în mai multe feluri. De exemplu, cei care dorm mai putin de 6 ore pe noapte nu trăiesc la fel de mult ca aceia care dorm cel putin 7 ore. Dar, din nefericire, cei mai multi tineri consideră că longevitatea nu este un aspect relevant. Atitudinea lor este exprimată prin întrebarea: „si ce dacă?”

Somnul insuficient se plăteste scump. Costă, pentru că produce pagube materiale însemnate din cauza stresului accentuat si a productivitătii reduse la locul de muncă.

În plus, e riscant! Un articol din Jurnalul Asociatiei Medicilor Americani subliniază faptul că un om care nu a dormit deloc 24 de ore, dimineata are o performantă motorie similară cu cea a unei persoane aflate sub influenta alcoolului!

Dr. Russell Rosenberg, directorul unui institut medical din Carolina, afirma că: „Cea mai răspândită problemă legată de lipsa somnului sau de somnul insuficient este stresul.” Tulburările de somn după decesul cuiva drag sau în urma unei experiente traumatizante sunt destul de normale. Dar anxietatea cronică, prelungită, stresul si predispozitia spre îngrijorare au ca rezultat tulburări cronice ale somnului si pe termen lung. Stresul duce la nesomn, iar acesta, la rândul lui, duce la accentuarea stresului.

O solutie ar fi schimbarea modului de a gândi, a stilului de viată si a relatiei cu Dumnezeu si renuntarea la încrederea în sine.

Este bine să te opresti din activitătile zilei cu cel putin o oră înainte de culcare. Fă o plimbare, apoi o baie fierbinte si citeste o carte bună. Iar dr. Rosenberg recomandă, în acelasi timp, să îti notezi temerile într-un jurnal. Apoi să scrii ce solutii vezi pentru fiecare dintre ele. Astfel, vei descoperi ce poti schimba si ce poti lăsa în seama altora. Apoi, roagă-te, punând în mâinile Domnului ceea ce nu poti rezolva.

Jurnalul este benefic pentru somnul si pentru sufletul tău.

„Vedeti ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu!” (1 Ioan 3,1)

Michael, care de-abia începuse să meargă în picioare, anuntă hotărât sfârsitul mesei, scuipând macaroanele cu brânză pe scăunelul lui si pe podea. Era clar ora de culcare! M-am asezat cu el în balansoar. Se ghemui la gâtul meu si îsi lăsă capul pe umărul meu.

Am început să-i povestesc despre Dumnezeu, Tatăl nostru, care a creat pentru noi o lume minunată. I-am vorbit despre fiecare zi a creatiunii, despre cum a făcut El lumina, iarba verde si toate florile frumoase si colorate atât de divers.

Michael îsi ridică putin fata somnoroasă, arătându-mi că se bucura că Dumnezeu a creat câinii. I-am povestit cum i-a creat pe Adam si pe Eva si că totul era desăvârsit.

În ziua a saptea, El S-a odihnit. I-am explicat că Dumnezeu nu S-a odihnit pentru că era obosit. El este atotputernic si nu are nevoie de odihnă sau de somn… si apoi m-am oprit brusc. Cum puteam să-i explic despre Sabat copilului meu de 14 luni?

Cred că Dumnezeu m-a ajutat să termin povestea. „Vezi, Michael”, am spus eu, „Dumnezeu nu avea nevoie de odihnă, dar stia că oamenii au nevoie. După cum băieteii au nevoie de somn la prânz, tot la fel oamenii mari au nevoie să se oprească din toată alergarea lor din timpul săptămânii. De aceea, Dumnezeu a făcut o zi specială pentru liniste si odihnă. si după cum băieteii au nevoie ca mami si tati să stea cu ei, să îi ducă la plimbare, să îi mângâie, Dumnezeu stia că si oamenii au nevoie de o zi specială în care El să le ofere mângâiere. Sabatul este acea zi specială în care Dumnezeu este împreună cu cei pe care îi iubeste, ca să-i poată mângâia.”

Când am terminat, Michael dormea dus si nu stiu cât a prins din povestire. Dar eu am înteles ceva. Când eram tânără, am fost avertizată să nu Îl aduc pe Dumnezeu la acelasi nivel cu mine. Trebuia să stau putin mai departe de El, ca să Îl respect, să-mi fie teamă de El si să mă închin Lui. Dar în istoria creatiunii, am văzut deodată un Tată ceresc ce Îsi iubeste copiii. De atunci înainte, cred că am asociat mereu Sabatul cu mângâierea.

Îti multumesc, Tată ceresc, pentru Sabatul Tău!

Dawn Jakovac

„Dacă vei asculta cu luare aminte glasul Domnului, Dumnezeului tău, dacă vei face ce este bine înaintea Lui, dacă vei asculta de poruncile Lui si dacă vei păzi toate legile Lui, nu te voi lovi cu niciuna din bolile cu care am lovit pe egipteni; căci Eu sunt Domnul, care te vindecă.” (Exod 15,26)

Casa veche din lemn, cu trei camere, în care am crescut ocupă un loc special în inima mea. În urmă cu ceva ani, sotia vărului meu, Blanche, mi-a pictat această casă pe o farfurie. Totusi această comoară s-a dovedit a fi o amintire tristă a urmărilor devastatoare ale diabetului. De câtiva ani, Blanche suferă de diabet.

Mai întâi i-a fost amputată partea de jos a unui picior. După putin timp, a început să-si piardă vederea si a trebuit să renunte la talentul ei, pictatul. În urmă cu trei ani, a trebuit să mai sufere o amputare a celuilalt picior. Acum este internată într-un azil.

Care sunt cauzele acestei boli teribile? Totul tine de insulină, un hormon pancreatic, un fel de mesager chimic ce facilitează intrarea în celule a glucozei din sânge. Pentru a descuia „usa” celulei, astfel ca glucoza să poată intra, insulina trebuie să se conecteze la receptorii acesteia.

De ce nu-si deschid celulele „usa” si nu îi permit glucozei să intre? Excesul de grăsimi duce la descresterea numărului de receptori ai insulinei si/sau îi dezactivează, ceea ce face ca pancreasul să producă mai multă insulină. După ani de activitate în plus, pancreasul ajunge adesea la „epuizare” si cedează. Atunci corpul rămâne fără insulină.

Există vreo sperantă pentru cei care suferă de această boală? În ultimii ani, mii de persoane au experimentat rezultate clare în vindecarea de diferite boli degenerative prin simple schimbări ale stilului de viată. Seminariile de sănătate oferă speranta mentinerii si recuperării sănătătii prin promovarea a opt legi fundamentale ale sănătătii: nutritia, exercitiul fizic, apa, soarele, cumpătarea, odihna, aerul si încrederea în puterea divină.

Ce bine ar fi fost dacă si Blanche le-ar fi cunoscut! Cum as putea să le împărtăsesc si altora aceste principii, ca si ei să se bucure de sănătate?

Marcella Harrom