„veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi.” Ioan 8:32

„Ce este adevărul?”, o întrebare de care mulţi filozofi se feresc să o aducă în discuţie. Iar dacă îndrăznesc este doar pentru a contribui la complicarea unei probleme ce sfidează limitele umane. Adevărul este absolut sau relativ? Este adevărul independent de experienţa umană?
Se ştie că multe răspunsuri la întrebări se rezolvă prin adresarea unor noi întrebări, care vor deschide noi perspective la problema studiată. Însă la această întrebare – Ce este adevărul? – parcă această regulă nu se poate aplica. Orice altă intrare conduce în acelaşi labirint necunoscut.
Epistemologia este ramura filozofiei care încearcă să clarifice, odată pentru totdeauna dacă este posibil, întrebări de tipul celei de mai sus. Epistemologia se ocupă cu aspecte ca validitatea cunoaşterii şi caracteristicile diferitelor modalităţi de ajungere la adevăr.
Cu bucurie ar închide filozofii această întrebare într-un sistem închis, bine conturat, gândit pentru eternitate. Cu bucurie ar demonstra ei capacitatea nelimitată a minţii umane. Dar este oare posibil? Ce este adevărul? Poate fi el cunoscut?
Nu ştiu cât de filozof era procuratorul Pilat din Pont, însă întrebarea despre adevăr l-a măcinat cu siguranţă. Iar când în faţa sa a stat un Om cu o demnitate dumnezeiască, care exprima încredere şi nobleţe, Pilat nu s-a ferit să-şi arate incertitudinea. „Pilat I-a zis: „Ce este adevărul?” După ce a spus aceste vorbe, a ieşit iarăşi afară la iudei şi le-a zis: „Eu nu găsesc nicio vină în El.” Ioan 18:38.
Pe cât de complicat poate părea pentru mintea omenească să ofere un răspuns la această întrebare, pe atât de simplu este pentru Dumnezeu. El nu doreşte ca creaturile Sale să-şi uzeze mintea încercând să rezolve probleme ce nu ţin de sfera lor. Astfel că Dumnezeu, în mare Sa îndurare, ne-a oferit un răspuns la fel de sigur pe cât pare de nesigur. „Iisus i-a zis: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.” Ioan 14:6. Întrebarea corectă despre adevăr nu este aceasta: „Ce este adevărul?”, ci, cu certitudine, „Cine este adevărul?” Adevărul nu este reprezentat de un set de legi şi prescripţii stabilite de forurile judecătoreşti. El nu poate fi transpus pe hârtie odată pentru totdeauna. Adevărul este o Persoană. Adevărul este într-adevăr relativ atâta timp cât el nu este legat în totul de Iisus. Și fără Isus orice problemă, oricât ar părea de simplă poate fi complicată enorm de niște ființe care nu mai sunt conduse de adevăratele norme morale. Doar în Isus adevărul poate fi cunoscut pe deplin.
Pilat avea tot dreptul să-și adreseze o astfel de întrebare într-un Imperiu condus de legi clar delimitate. Totul funcționa ca pe bandă rulantă; fiecare greșeală își avea stabilită o pedeapsă cât se poate de clară și corectă. ,,După ce a spus aceste vorbe, a ieşit iarăşi afară la iudei şi le-a zis: „Eu nu găsesc nicio vină în El.” Ioan 18:38. Pilat, stând în fața Adevărului, a fost convins că El este și că altul nu poate fi. A fost pe deplin convins că El este Acela ,,în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare.” Iacov 1:17. Isus este Adevărul. Orice incertitudine are un răspuns clar în Isus. De aceea, acest Adevăr are puterea să ne elibereze de orice neclaritate, atâta timp cât rămânem în El și rămân în noi cuvintele Lui.
Ceea ce ni se cere este să credem că El este adevărul. Dar, în fond, de ce să credem? La Dumnezeu nu există nimic inutil. Fiecare cuvânt al Său are un scop bine determinat. Prin urmare, a crede că Isus este adevărul are implicații veșnice pentru ființe omenești. ,,Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.” Ioan 14:6. Acesta este scopul final al Adevărului, un scop foarte practic de altfel: să ni-L arate într-o zi pe Tatăl.