Share

„Isus a răspuns: `N-a păcătuit nici omul acesta, nici părinţii lui, ci s-a născut aşa, ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu.`” Ioan 9:3
Ce Dumnezeu nedrept! Omul acesta a fost creat doar ca Dumnezeu să se joace cu el. Este un fel de plastilină pe care Dumnezeu o utilizează pentru a arăta lumii puterea Lui creatoare şi regeneratoare. Orbul nu are nicio vină – aşa s-a născut. Unde este aici voinţa omului? Mai este el un liber arbitru? Mai are el ocazia să aleagă între bine şi rău, când a fost obligat din naştere să suporte o alegere care nu-i aparţine? 0 
Acest text poate fi considerat unul dificil prin ambiguitatea pe care o aruncă asupra adevăratului caracter al lui Dumnezeu. Dar să privim la Cel ce s-a numit adevărul şi să încercăm un mod de interpretare.
Dumnezeu este suveran. El are puterea de a decide destinul cuiva. Însă măreţia Lui este subordonată celor două legi care conduc Universul: iubirea şi dreptatea. Tocmai în aceasta constă puterea lui Dumnezeu: în capacitatea de a fi credincios şi neschimbător în făgăduinţele Sale. Deşi El ar avea puterea să distrugă păcătosul, nu o face pentru că promisiunea Lui este alta. „Pe viaţa Mea, zice Domnul Dumnezeu, că nu doresc moartea păcătosului…” Ezechiel 33:11. „Doresc Eu moartea păcătosului – zice Domnul Dumnezeu. Nu doresc Eu mai degrabă ca el să se întoarcă de pe căile lui şi să trăiască?” Ezechiel 18:23. Iată un Dumnezeu care doreşte să-şi câştige închinarea nu prin autoritate şi frică, ci prin dreptate şi iubire. Cum ar putea acest Dumnezeu să facă asemenea demonstraţii ale puterii Sale, punând asupra creaturilor Lui diferite necazuri? Ce ar putea crede despre Creatorul ei o fiinţă umană care a suferit aproape o viaţă întreagă numai ca, într-un moment stabilit, acest Creator să intervină şi să-şi arate puterea vindecătoare? Cum s-ar mai închina o asemenea persoană Dumnezeului ei: din iubire sau din frică? 0 
Sincer să fiu, sunt ruşinat de concepţia mea atât de greşită despre Dumnezeu. Însă concepţia aceasta am moştenit-o într-o anumită măsură. Nu vreau să învinovăţesc pe nimeni; vreau doar să subliniez că ea există în multe minţi. De ce să punem pe seama lui Dumnezeu deficienţa orbului? Dacă ar exista doar El în Univers la momentul de faţă, cu siguranţă răul n-ar mai exista. N-ar mai fi nici suferinţă, nici durere, nici moarte. Însă nu a sosit încă ceasul judecăţii, când dreptatea lui Dumnezeu va stârpi pretinsa dreptate a Satanei. Tocmai acest conflict generează păcatul şi, implicit, moartea. Distrugerea păcatului odată pentru totdeauna înseamnă fericire veşnică. „El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.” Apoc. 21:4. Orbul s-a născut astfel nu datorită voinţei divine. Voia lui Dumnezeu este de a reface. Voia lui Dumnezeu ne-a fost clar exprimată în persoana lui Isus. Şi care fost scopul lui Isus în legătură cu orbul? Vindecarea. 0 
Dumnezeu a respectat dintotdeauna voinţa omului (chiar şi în Eden). Nu pot concepe că El ar fi ales modul de vieţuire al orbului. La urma urmei, omul s-a născut orb datorită Satanei.
O analiză a textului original din limba greacă înlătură vălul care ne creează o imagine distorsionată despre Dumnezeu. „Conjuncţia „ca” (gr. hina), care introduce propoziţia, deci exprimă adesea scop, poate să introducă, şi adesea introduce o propoziţie consecutivă sau propoziţie de rezultat. Dacă hina din Ioan 9,3 este interpretat ca exprimând rezultat, atunci problema pusă de acest verset pare să fie eliminată şi versetul poate fi parafrazat după cum urmează: `Nici omul acesta nu a păcătuit, nici părinţi lui, ci drept urmare a suferinţei lui lucrările lui Dumnezeu se vor da pe faţă în el`. Astfel Isus `nu a explicat cauza suferinţei omului, ci le-a spus [iudeilor] care urma să fie rezultatul.`” Comentariul AZŞ. 0 
Chiar dacă această traducere este interpretabilă, rămân la următoarea concluzie: şi în acest caz, ca în oricare altul, Dumnezeu admite libertate deplină omului. Odată ce omul alege binele, el recunoaşte supremaţia lui Dumnezeu şi dorinţa de a-I sluji. Ca atare, el intră sub protecţia divină. M-aş pune pentru o clipă în locul orbului; care ar fi dorinţa mea cea mai mare? Cu certitudine, mi-aş dori să văd şi eu acea lume pe care prietenii mi-o descriu, dar în care nu pot crede. Dorinţa orbului nu-I era necunoscută lui Dumnezeu. Tocmai de aceea a lucrat Isus vindecarea. 0 
Observ aici un Dumnezeu mult prea interesat de binele creaturilor Sale. El nu are de gând să le părăsească. Observ că El nu trece indiferent, ci acordă atenţia necuvenită unor oameni mult prea josnici în ochii celorlalţi şi total neputincioşi. Îi iubeşte şi le aduce vindecarea. Ei primesc vindecarea şi oferă în schimb o ascultare plină de recunoştinţă, o ascultare fundamentată pe iubirea şi dreptatea Lui. Iar cel căruia i se iartă mult, iubeşte mult. 0