Share

„Vulpile au vizuini şi păsările cerului au cuiburi; dar Fiul omului n-are unde-Şi odihni capul.” Matei 8:20.
Frig, oboseală, foame, sete… De acestea a avut parte Isus pe pământ. Dumnezeu se coborâse pe pământ pentru nişte oameni decăzuţi. Renunţase la slava de neimaginat din ceruri pentru o viaţa de rob. Şi nu a fost o viaţă simplă, ca oricare alta. El trebuia să ducă o viaţă perfectă, în deplină ascultare, pentru a fi un exemplu pentru fiecare păcătos. Trebuia ca la finalul vieţii să poată mărturisi: „Iată cărarea; mergeţi pe ea.” 0 
Şi totuşi ce bucuros ar fi fost Domnul Isus să ducă o viaţă de lipsuri, o viaţă de rob, dar planul Lui să fie înţeles. Dar nu a fost aşa. „Cine a crezut în ceea ce ni se vestise? Cine a cunoscut braţul Domnului?”
Fariseii Îl urau şi Îi doreau moartea, nici ucenicii nu-L înţelegeau, iar familia Îl mustra pentru purtarea Sa faţă de farisei. „Dispreţuit şi părăsit de oameni, om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit că îţi întorceai faţa de la El; şi noi nu L-am băgat în seamă.”
Exista totuşi o familie unde Isus era primit cu bucurie: familia Martei, Mariei şi a lui Lazăr, în care a făcut glorioasa minune. Isus mergea cu bucurie în această familie, însă nici aceştia nu pricepeau misiunea Lui.
Astăzi istoria se repetă. Hristos doreşte ca oamenii să-I înţeleagă jertfa şi planul de mântuire. Dar fiecare îşi vede de drumul lui. Astăzi Isus caută iubire şi ascultare; găseşte ură şi nesupunere. El încă mai caută un suflet, o casă care să-L primească, să-I mulţumească pentru jertfa de pe cruce, să-L iubească, să-L asculte cu credinţă. Tot Isus caută… Noi rătăcim ca nişte oi pierdute. 0 
Şi ce-ar fi dacă-L vom ruga pe Isus să ne scape de lanţurile Satanei? Ce am pierde dacă ne vom încrede cu totul în El? Ce ar fi dacă L-am lăsa să locuiască în sufletul nostru? Cum ar arăta viaţa noastră dacă noi ne-am încrede pur şi simplu în El?
Doamne, vino în inima mea! Fă Tu ordine în Ea şi curăţ-o, pentru că e atât de murdară… Vreau ca Tu să găseşti odihnă şi bucurie atunci când stai în inima mea. Vreau să te slăvesc, să-Ţi mulţumesc şi să Te ascult, pentru că meriţi.