„Cel ce umbla in neprihanire si vorbeste fara viclesug, cel ce nesocoteste un castig scos prin stoarcere, cel ce isi trage mainile inapoi ca sa nu primeasca mita, cel ce isi astupa urechea sa nu auda cuvinte setoase de sange si isi leaga ochii ca sa nu vada raul, acela va locui in locurile inalte; stanci intarite vor fi locul lui de scapare; i se va da paine, si apa nu-i va lipsi.” (Isaia 33,15.16)

Chiar daca aceasta fagaduinta este facuta in mod specific pentru cei care vor trece prin criza dinaintea celei de-a Doua Veniri a Domnului Isus, Il vedem aici pe Acela care intotdeauna i-a ocrotit si calauzit pe cei care si-au aratat increderea in El printr-o viata curata si iubitoare. El a implinit nevoile materiale si spirituale ale poporului Sau din vechime in drumul lui spre Canaanul pamantesc. Oare ne va sustine si pe noi in drumul din ce in ce mai greu de parcurs spre Tara de Sus?

Sa crezi Cuvantul exact asa cum este scris – iata cel mai important aspect al vietii spirituale. Ar putea oare Tatal nostru ceresc, care L-a dat pe singurul Sau Fiu pentru noi, sa uite vreuna dintre miile de promisiuni pe care le-a facut celor ce Il iubesc si s-au hotarat ca prin harul Sau sa „umble in neprihanire”? Nicidecum!

„Cerul si pamantul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece” (Matei 24,35), ne asigura Mantuitorul nostru.

Era in perioada anilor de comunism de dupa razboi. Anghelina Bucur era singura cu cei patru copii mici. In dimineata aceea de iunie, lucra in gradina din fata casei. Lacramioara, fetita cea mare, a strigat din prag:

– Mama, mi-e foame!

Anghelina s-a oprit din lucru, s-a plecat pe genunchi si s-a rugat printre lacrimi: „Doamne, cum de poti sa ma lasi in situatia aceasta, fara nimic de mancare pentru copii?”. Atunci s-a auzit glasul pastorului Borbath:

– Sora Anghelina, sora Anghelina, unde esti?

Adusese alimente. Chiar atunci cand nu mai era nicio speranta in anii aceia grei, li s-a dat paine si apa nu le-a lipsit.

Doamne, ajuta-ne sa umblam in neprihanirea Ta, ca sa avem parte de toata comoara promisiunilor Tale zi de zi, pana vei veni sa ne duci acasa!