Share

,,Iata ca te-am sapat pe mainile Mele si zidurile tale sunt totdeauna inaintea ochilor mei!”(Isaia 49, 16)

Biblia exceleaza in descrierea caracterului lui Dumnezeu. Te face sa iti doresti prezenta Sa pentru ca, la fiecare pas, El radieaza dragoste, tarie si dreptate. Contemplandu-L, iti dai seama ca nu iti mai trebuie nimic altceva. E suficient El.

Ciudat e insa faptul ca una dintre cele mai grele poveri ale pacatului, singuratatea, te pune mereu fata in fata cu intrebari tulburatoare: ,,Cine sunt? Al cui sunt?”.

Cu disperare, omenescul din noi isi cere tributul printr-o cautare a paternitatii. Au formulat-o ucenicii:,, Doamne, arata-ne pe Tatal”. A repetat-o, usor refolmulata, Toma ,,Necredinciosul”: Daca nu voi vedea in mainile Lui semnul cuielor si daca nu voi pune degetul meu in semnul cuielor…, nu voi crede”.

Asemenea copiilor aflati in procesul tulburarilor cresterii, care pentru a intelege realitatea inconjuratoare au nevoie sa atinga obiectele, si aproape orce ating sa si guste, ne apropiem si noi, cu teama izvorata din respect, intreband: ,,Tu cum esti, Tata?”.M-ai creat dupa ,, chipul si asemanarea Ta”, de aceea nu ma pot regasi intr-o banala oglinda. Vreau sa Te simt aproape, vreau sa ma odihnesc la pieptul Tau.

Si Dumnezeu, mai inainte sa stim noi a ganguri intrebarea, ne-a iesit inainte cu cea mai puternica manifestare a iubirii: ,,Iata ca te-am sapat pe mainile Mele”.

Pentru Dumnezeu, nasterea mea si a ta au fost cu complicatii. Ar fi trebuit sa mor eu, deoarece m-am incapatanat sa aleg sa-mi permit curiozitatea de a nu fi fericit. Dar ca o suprema daruire,El a ales sa moara in locul meu, pentru ca eu sa mai am totusi o sansa. Sa mai cresc putin in experienta relatiei cu El, sa am timp sa-L cunosc mai bine, inainte de a ma grabi sa spun ce-mi place, pentru ca din si pentru placere sfanta m-a creat.

Si moartea a ramas intiparita in mainile Sale. Mainile acelea care ocrotesc, mana care se intinde sa ofere ajutor, sa sprijine in nevoie, mana care te strange la piept, mana Lui S-a lasat strapunsa in apararea vietii mele. A ramas pironita deasupra sufletelor noastre si va continua sa poarte in ea povara placuta a iubirii ce se jertfeste pe Sine. Va ramane mereu asa, ca si eu sa raman fara cuvinte in admirarea frumusetii caracterului Dragostei personificate.

Doamne, atinge-ma!Si mana Ta sa-mi modeleze inima a fertfa.