Share

„Dar acum, Hristos a capatat o slujba cu atat mai inalta, cu cat legamantul al carui mijlocitor este El e mai bun, caci este asezat pe fagaduinte mai bune.” (Evrei 8,6)

Parea ca va ramane prietenul vesnic al bisericii locale. Odata, fratii s-au interesat de intentiile sale de botez. „N-am asa ceva”, a raspuns cu o incredere de sine franta, apoi a continuat: „Atatea promisiuni si decizii ale mele s-au dovedit a fi degeaba. Am dezamagit cu promisiunile mele pe Dumnezeu si pe oameni. As putea promite din nou, dar…”

De cate ori I-am promis lui Isus ca de maine vom fi alti oameni si de cate ori a fost in van! Apoi, in ziua urmatoare, am promis din nou…

In Predica de pe Munte, Isus ne prezinta doi oameni. Amandoi au vointa de fier si depun o munca neobosita, si totusi, efortul celui dintai de a zidi o casa are sens, iar al celuilalt nu are. Cele doua case difera in esenta. Stanca il reprezinta pe Hristos, iar nisipul, propriile realizari.

Si in lumea promisiunilor exista acest pericol al construirii pe nisip: „Fagaduintele si hotararile tale sunt asemenea unor funii de nisip. Singur nu-ti poti controla si stapani gandurile, impulsurile si simtamintele. Amintirea promisiunilor nerespectate si a angajamentelor neimplinite slabeste increderea in propria ta sinceritate si te face sa crezi ca Dumnezeu nu te poate primi.” (Ellen G. White, Calea catre Hristos, pag. 47)

Omul care isi zideste viata pe propriile promisiuni ajunge intotdeauna pe calea disperarii. Daca nisipul este simbolul promisiunilor si al deciziilor noastre, stanca simbolizeaza promisiunile si deciziile lui Hristos, singurul fundament sigur in lumea promisiunilor. Dumnezeu este totdeauna credincios fata de promisiunile Sale, totodata El isi asuma credinciosia si fata de promisiunile noastre.

 Ellen G. White incheie astfel gandul citat mai sus: „Putem sa-I dam vointa; atunci El va lucra in noi si vointa, si infaptuirea”.

Rugaciunea ta sa fie: „Doamne, aici sunt promisiunile mele de care nu m-am tinut, vointa mea infranta. Te rog, accepta-ma asa cum sunt! Iti multumesc pentru fagaduintele Tale. Te rog, condu-ma prin ele la biruinta!”