Share

„Vedeti ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu!” (1 Ioan 3,1)

Michael, care de-abia începuse să meargă în picioare, anuntă hotărât sfârsitul mesei, scuipând macaroanele cu brânză pe scăunelul lui si pe podea. Era clar ora de culcare! M-am asezat cu el în balansoar. Se ghemui la gâtul meu si îsi lăsă capul pe umărul meu.

Am început să-i povestesc despre Dumnezeu, Tatăl nostru, care a creat pentru noi o lume minunată. I-am vorbit despre fiecare zi a creatiunii, despre cum a făcut El lumina, iarba verde si toate florile frumoase si colorate atât de divers.

Michael îsi ridică putin fata somnoroasă, arătându-mi că se bucura că Dumnezeu a creat câinii. I-am povestit cum i-a creat pe Adam si pe Eva si că totul era desăvârsit.

În ziua a saptea, El S-a odihnit. I-am explicat că Dumnezeu nu S-a odihnit pentru că era obosit. El este atotputernic si nu are nevoie de odihnă sau de somn… si apoi m-am oprit brusc. Cum puteam să-i explic despre Sabat copilului meu de 14 luni?

Cred că Dumnezeu m-a ajutat să termin povestea. „Vezi, Michael”, am spus eu, „Dumnezeu nu avea nevoie de odihnă, dar stia că oamenii au nevoie. După cum băieteii au nevoie de somn la prânz, tot la fel oamenii mari au nevoie să se oprească din toată alergarea lor din timpul săptămânii. De aceea, Dumnezeu a făcut o zi specială pentru liniste si odihnă. si după cum băieteii au nevoie ca mami si tati să stea cu ei, să îi ducă la plimbare, să îi mângâie, Dumnezeu stia că si oamenii au nevoie de o zi specială în care El să le ofere mângâiere. Sabatul este acea zi specială în care Dumnezeu este împreună cu cei pe care îi iubeste, ca să-i poată mângâia.”

Când am terminat, Michael dormea dus si nu stiu cât a prins din povestire. Dar eu am înteles ceva. Când eram tânără, am fost avertizată să nu Îl aduc pe Dumnezeu la acelasi nivel cu mine. Trebuia să stau putin mai departe de El, ca să Îl respect, să-mi fie teamă de El si să mă închin Lui. Dar în istoria creatiunii, am văzut deodată un Tată ceresc ce Îsi iubeste copiii. De atunci înainte, cred că am asociat mereu Sabatul cu mângâierea.

Îti multumesc, Tată ceresc, pentru Sabatul Tău!

Dawn Jakovac