„Bunatatea Ta, Doamne, ajunge pana la ceruri si credinciosia Ta, pana la nori. Dreptatea Ta este ca muntii lui Dumnezeu si judecatile Tale sunt ca adancul cel mare. Doamne, Tu sprijini pe oameni si pe dobitoace! Cat de scumpa este bunatatea Ta, Dumnezeule!” (Ps. 36, 5-7)
Ken Ringle, in editia din luna martie 1999 a revistei National Geographic, descria o scufundare pe care o facuse undeva in nordul Floridei. Puterea curentului ameninta sa il traga la fanta prin care intrase cu greu. „Tunelurile subterane pe care le-am vazut la lumina lanternei nu aveau altceva decat apa, iar curentul format iti dadea un sentiment misterios al pulsului vietii geologice. Ca si cum ajunsesem la aorta pamantului.”
Eu stau la celalalt capat al continentului, in zona Muntilor Stancosi, dar simt si aici forta vietii. Exista ceva asemanator unui puls fizic in vanturile calde si umede si in furtunile de aici. Este o forta ce impune respect – la fel ca valoarea vietii tale. Dar simt acelasi puls si in zilele cele mai splendide, cand muntii par prietenosi si linistiti. Pajisti mici, pline de iarba sunt marginite de stanci abrupte, ca si cum restul vaii alpine a fost taiat cu cutitul, facand ca paraiasele si raurile sa cada in gol sute de metri.
Dovada fizica a creatiunii si tumultul extraordinar al rearanjarii pamantului in timpul Potopului sunt in fata mea. Maretia lui Dumnezeu, puterea Sa prin care face tot ce doreste, este mai vasta decat viata. Legile pe care le-a imprimat in toate lucrurile create sunt valabile si in sferele finite, si in cele infinite. Nu pot sa nu observ ca natura respecta in permanenta aceste legi. Ea nu a fost inzestrata cu puterea de a alege, dar eu, ca om, am fost. In ciuda inteligentei, puterii si bunavointei coplesitoare a lui Dumnezeu, am puterea de a-I intoarce spatele si de a face ce cred eu ca e mai bine.
Ma uimeste faptul ca aceasta putere de a alege este mai mare decat un munte! Este cea mai impresionanta forta pe care El a pus-o in miscare, deoarece ea a pus in pericol Universul si L-a determinat sa ofere sacrificiul suprem. Sunt coplesita de faptul ca Monarhul universului a proiectat constient si a protejat cu strictete autonomia vointei mele cu un asa pret! Caracterul Sau este atat de maret, iar muntii pot sa ne ofere doar o idee despre El!
Doamne, sunt coplesit de maretia naturii create de Tine. Ajuta-ma sa folosesc puterea alegerii pentru a Te alege pe Tine ca Mantuitor si Domn! Amin!

Cine nu are nevoie de dragoste? Poate stanca semeata din varf de munte, sau poate stalpul de beton de pe marginea strazii; poate sina de cale ferata din gara, sau semaforul din intersectie. Acestea toate, si inca un milion de alte lucruri de pe pamantul nostru nu au nevoie de dragoste. Ele pot exista si fara ea, implinindu-si menirea fara sa pretinda ca cineva sa le iubeasca. Semaforul, de exemplu, va functiona foarte bine in continuare, chiar daca un sofer grabit il detesta ( nu-l iubeste) atunci cand apare culoarea rosie.
Sunt, insa, in lume si “lucruri” care nu pot exista fara dragoste.
Unii spun ca si plantele “simt” daca cineva le iubeste sau nu, dezvoltandu-se armonios daca proprietarul lor tine la ele, sau, dimpotriva. Nu ma pot pronunta asupra acestei probleme destul de sensibila prin implicatiile ei. La locul de munca am multe flori frumoase care atrag admiratia multor oameni care vin pe la mine. Cand ma intreaba care este secretul frumusetii lor, le raspund, in gluma: “Le iubesc si le pun multa muzica clasica.” Desigur, este doar o gluma!
Animalele, insa, au nevoie sa fie iubite. Aceasta este o certitudine pe care am dobandit-o de nenumarate ori in viata. In adolescenta, aveam un catel atat de sensibil incat, daca nu-i dadeam lui sa manance primul, isi punea coada intre picioare, lua o figura de catel suparat si pleca cativa metri mai departe. Era nevoie de multa munca de convingere, de multe mingaieri si dovezi de afectiune din partea mea pentru a-l convinge sa renunte la “greva foamei”.
Ce sa mai spunem despre oameni? Din pantecele mamei si pana pe pragul mormantului, omul are nevoie de dragoste. Am auzit de bebelusi care au refuzat sa traiasca pentru ca simteau ca sunt nedoriti si neiubiti de parintii lor. Bebelusi sinucigasi! Dar oare batranul care se apropie de apusul vietii, ce simte el in strafundul sufletlui sau? De multe ori, o mangaire iubitoare, sau un cuvant de apreciere valoreaza pentru el mai mult decat toate comorile de pe pamant. Si daca se gaseste o mana care sa-I mangaie fruntea zbarcita de griji si de vremea trecuta peste ea, el este gata sa se coboare in pace si seninatate in locul odihnei .
De ce avem atata nevoie de dragoste?
Raspunsul meu este unul singur: asa scrie in “cartea noastra tehnica”; nu putem “functiona” decat cu combustibilul dragostei. Orice alt surogat ne va scoate din cursa vietii.
Biblia spune ca am fost creati “dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu” ( Geneza 1, 26.27 ). Tot ea ne descopera ca “Dumnezeu este dragoste” ( 1 Ioan 4,8 ). Concluzia simpla este ca dragostea face parte din natura noastra , deci nu putem trai fara ea.
Si daca nu putem trai fara dragoste, atunci de ce sa nu vorbim mai mult despre ea? De ce sa nu-i cautam izvorul si de ce sa nu ne umplem vasele de lut ale inimilor noastre cu dragoste? Cu adevarata DRAGOSTE!
Va invit intr-o calatorie pe taramul dragostei lui Dumnezeu, a acelei iubiri pe care, cu tot efortul cuiva de a o cuprinde, va ramane in vesnicie un imens ocean de studiu si contemplare . Vom privi la dragostea divina din diferite unghiuri, incercand sa scoatem in lumina cat mai multe fatete ale acesteia, in mod deosebit in relatia Dumnezeu-om. Sa nu ne facem iluzii ca vom putea intelege marea taina a iubirii lui Dumnezeu! De fapt, nici nu trebuie sa intelegi pe deplin un lucru pentru a te putea bucura de el. Cate lucruri nu exista in lumea noastra, de care ne bucuram, pe care le folosim, dar pe care nu le intelegem?
Sa ne bucuram, deci, ca avem un Dumnezeu care ne iubeste asa cum suntem, si care ne face fiecaruia dintre noi cea mai frumoasa declaratie de dragoste care a fost facuta vreodata: “ TE IUBESC CU O IUBIRE VESNICA!

Citeam undeva acum un an sau doi ca astronomii americani au
descoperit o stea care este cel mai mare si mai valoros diamant
descoperit pana acum in Univers. Diamantul ceresc, care are un
diametru de 4000 de kilometri, este situat in constelatia Centaurus.
Corpul astral este clasificat oficial drept o “pitica alba”, adica miezul unui soare stins, iar echipa de astrofizicieni americani care a descoperit diamantul glumeste si afirma ca le-ar trebui un bijutier cu o lupa de marimea Soarelui pentru a clasa aceasta bijuterie.

Astronomii banuiau de mult ca piticele albe se cristalizeaza, dar doar de putin timp au intrat in posesia unor echipamente care sa le permita verificarea acestei ipoteze…

Nu e extraordinar? Si daca ne gandim bine si incercam sa ne imaginam infinitul lui Dumnezeu, cate asemenea pietre mai sunt! Dar cine sta sa le numere? Pierduti in universul nostru, inghesuiti in carapacea zilnica, intre familie, slujba, meschine placeri si necazuri de tot felul, uitam de marele nostru diamant, mai de pret decat toate pietrele pretioase, pentru care Insusi Dumnezeu a platit… uitam de propriul nostru suflet.

Hei, oameni buni, nu-i asa ca suna interesant “un diamant de patru mii de kilometri”? Dar v-ati gandit vreodata ca sufletul acesta pe care-l ducem cu noi, schimonosindu-l si ingropandu-l in noroiul inconjurator, aruncandu-l in fiecare zi inainea porcilor placerii vinovate, biciuindu-l cu regrete, sau cu vise mincinoase, sufletul acesta care nici macar pe bolta cerului nu se afla, ci in mine si in tine, in fiecare dintre noi, e nemasurat mai de valoare decat toate diamantele de patru mii de kilometri?

Domnul Isus a lasat aceste frumuseti, iar ochii nostri, chiar dotati cu telescoape, nu vad mai nimic (si cand vad cate ceva, se mira!)… Cand El a suferit cum numai Dumnezeu putea suferi, cu ganduri care la mintea omului nu s-au suit si cu gemete pe care urechea noastra numai cand va fi ca a Lui, le va percepe, pentru pietre a suferit?

Sunt atatea diamante in cer… Pentru diamante a lasat El cerul? Nu pentru mine? Nu pentru tine? Nu pentru acest suflet “amarat”? Acele diamante uriase nu-s decat pavajul Noului Ierusalim unde S-a dus sa ne pregateasca loc.
Fiindca sufletul e diamantul pe care El il doreste.

“Fiule, da-mi inima ta”. Acesta este diamantul nostru pe care El il cauta. Ce faci, omule, cu diamantul tau?

„Domnul va sfârsi ce a început pentru mine.”  (Ps. 138,8)

Sotul meu, Jan, a suferit încă un accident vascular cerebral pe 23 mai 2003. Încă o dată, sângele s-a îngrosat, inima nu a mai putut pompa sângele suficient de repede si s-a format un cheag. De data aceasta i-a fost afectată măduva spinării, provocând tulburări de vedere si de echilibru. Pentru a se deplasa dintr-un loc în altul, trebuia să se sprijine de perete. Dar Jan nu s-a descurajat. În ciuda durerilor insuportabile, dorinta lui arzătoare de a merge pe jos îl ajuta să îndure zilnic două ore de fizioterapie intensivă. Si încă o dată puterea vindecătoare a lui Dumnezeu, cuplată cu hotărârea omului, a învins.

Toti urmărim în viată un anumit lucru. Care este scopul vietii tale? Vrei să câstigi multi bani? Urmăresti să fii promovat? Vrei o anumită masină? Îti doresti o excursie într-un loc exotic? Ai grijă! Împăratul Solomon spunea că toate dorintele egoiste sunt „desertăciune”.

Dar, chiar dacă scopul vietii tale este unul pe termen scurt, ca de pildă recăpătarea capacitătii de a te deplasa, consider că nu vei putea să te bucuri pe deplin, dacă nu vei împlini planul pe care Îl are Dumnezeu pentru viata ta.

„Fără Dumnezeu”, scrie Rick Warren în cartea The Purpose Driven Life, „viata nu are scop si, dacă nu are un scop, nu are sens. Fără sens, viata este lipsită de importantă si de sperantă.” Poate că te plângi asemenea lui Isaia: „Degeaba am muncit, în zadar si fără folos mi-am istovit puterea.” (Isaia 49,4). Sau, la fel ca Iov, spui: „Zilele mele zboară mai iuti decât suveica tesătorului, se duc si nu mai am nicio nădejde!” (Iov 7,6). Warren concluzionează: „Cea mai mare tragedie nu este moartea, ci viata fără un scop.”

Viata cu un scop este o viată sănătoasă. Doctorul Bernie Siegel a descoperit că pacientii bolnavi de cancer care doreau să trăiască 100 de ani aveau mai mari sanse de supravietuire decât cei care erau indiferenti!

Iată o provocare: Trăieste-ti viata nu numai cu scopul de a trăi mai mult si mai sănătos, ci si cu scopul de a împlini planul lui Dumnezeu pentru tine. 

Doamne, de ce m-ai creat? Care este scopul Tău pentru viata mea?

Kay Kuzma

„Cuvântul Tău, Doamne, dăinuie în veci în ceruri… Niciodată nu voi uita poruncile Tale, căci prin ele mă înviorezi… Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele si o lumină pe cărarea mea.” (Ps. 119, 89.93.105)

Mă întorceam de acasă, din California – unde îmi petrecusem vacanta de iarnă – în New York, unde învătam. După ce am petrecut o noapte acasă la fratele meu Lewis, în Indiana, am pornit din nou la drum cu masina. Mai aveam o zi de mers, dar vremea se înrăutătise brusc.

În timp ce traversam statul Ohio, a început să ningă si să bată un vânt puternic. Celelalte masini părăseau soseaua pentru a găsi un loc sigur peste noapte, dar eu, fiind student, nu aveam bani pentru hotel. Pe bancheta din spate, aveam un sac de dormit foarte gros, pe care îl luasem ca să mă încălzesc în cazul în care rămâneam blocat pe sosea.

Uneori a trebuit să opresc si să ies din masină ca să-mi dau seama unde era marginea soselei. Nu se mai aflau în trafic decât câteva camioane mari, deoarece soferii acestora aveau o mai bună vizibilitate decât mine, într-o masină mică. Atunci mi-a venit o idee. Când trecea un camion, intram si eu repede în spatele lui, atât cât să-i pot zări luminile din spate.

Am condus toată noaptea cu ochii atintiti la cele două lumini rosii atât de valoroase. Apoi, în apropiere de New York, nu mai ningea atât de tare si am putut să îmi continuu singur drumul.

A trecut destul timp de atunci, dar am mai întâlnit si alte furtuni ale vietii, care m-au dezorientat. În acele momente, îmi aminteam cum am regăsit drumul prin viscol orientându-mă după luminile rosii ale camioanelor.

La fel se întâmplă si în viată. Isus si Cuvântul Său sunt ca niste lumini demne de încredere, chiar si în împrejurări neclare. Ele ne vor călăuzi prin orice fel de probleme: de sănătate, financiare, relationale, scolare, de carieră. Întrebarea este: vom avea încredere în El sau vom neglija să stăm alături de El si vom rătăci prin furtună?

În fiecare zi trebuie să ne reînnoim dorinta de a privi la Isus si de a-L urma cu credinciosie. Este prioritatea vietii tale aceea de a-L urma pe Hristos?

Leonard Brand

„Anii vietii noastre se ridică la saptezeci de ani, iar pentru cei mai tari, la optzeci de ani, si lucrul cu care se mândreste omul în timpul lor nu este decât trudă si durere, căci trece iute si noi zburăm.” (Ps. 90,10)

Trăim o singură viată. Ce facem cu ea? Încercăm doar să supravietuim sau ne dorim să influentăm în bine viata altora? Pentru mine, cimitirele vechi sunt fascinante. Îmi place să citesc inscriptiile funerare care rezumă în câteva cuvinte viata persoanei respective. Adesea am meditat la ceea ce înseamnă firul scurt al vietii. Într-o zi am găsit următoarea poezie scrisă de un poet anonim, care m-a făcut să îmi reevaluez viata:

TRĂIESTE-TI VIATA!

Am citit despre un om care s-a ridicat să vorbească la înmormântarea unei prietene.

El a început cu datele înscrise pe piatra funerară.

A observat că mai întâi era înscrisă data nasterii, apoi, cu lacrimi, a rostit data mortii,

Dar cel mai mult, spunea el, contează liniuta dintre anii aceia.

Pentru că acea linie însemna viata trăită pe acest pământ…

si numai cei ce au iubit-o stiu ce valoroasă este linia aceea.

Pentru că nu contează ce avem: masină… casă… bani,

Gândeste-te deci bine… ce ai vrea să schimbi în viata ta?

Căci niciodată nu stii cât timp mai ai de pus în rânduială.

Să ne oprim putin si să judecăm ce este adevărat

Să încercăm să întelegem ce simt altii.

Să nu fim iuti la mânie si să fim mai recunoscători,

Să-i iubim pe cei dragi ca niciodată mai înainte.

Să ne tratăm unii pe altii cu respect si să zâmbim mai des…

Amintindu-ne că această viată nu tine decât o clipă.

Deci, când va fi citit necrologul tău cu tot ce ai făcut,

Vei fi mândru de ceea ce se va spune cu privire la viata ta?

Cum îti trăiesti viata?

Kay Kuzma

„Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci si la foloasele altora.” (Fil. 2,4)

Era un ratat. Nu reusise să-si îndeplinească prima mare misiune. Oamenii îl admiraseră; se întrebaseră cum reusise el să ajungă atât de sus, desi era atât de tânăr. Apoi a urmat căderea. Avusese privilegiul să lucreze cu doi dintre cei mai mari experti în domeniu, si dăduse gres. Nu a putut suporta presiunea si s-a întors acasă.
Vă puteti imagina cum se simtea Ioan Marcu, mergând pe străzile Ierusalimului, auzind soaptele celor din jur, stiind că o dezamăgise pe mama lui si pe membrii bisericii care asteptau atât de multe din partea lui? Acum se terminase totul. Nu mai era bun de nimic.
Ai trecut si tu prin această experientă? Ai avut si tu vreun esec? Poate că ai început un regim, si te-ai îngrăsat. Sau ti-ai făcut abonament la o sală de fitness, si nu te-ai mai dus acolo de câteva luni. Sau te-ai angajat să citesti toată Biblia, si ai rămas la Levitic. Ai luat vreo decizie nepotrivită, iar consecintele te urmăresc? Fă cunostintă cu Ioan Marcu si vei fi încurajat.
Ioan Marcu era doar un copil când Pavel si Barnaba, care aveau nevoie de un ajutor în călătoriile lor misionare, l-au invitat să li se alăture. Ce privilegiu! Dar după câteva luni, i s-a făcut dor de casă, iar Pavel l-a trimis repede înapoi la Ierusalim. După o vreme, când s-a mai maturizat, Ioan Marcu si-a dorit din nou să îi însotească pe Pavel si pe Barnaba în vizitarea bisericilor deja înfiintate.
De data aceasta, Pavel l-a refuzat categoric. Sunt multi ca el. Ei nu uită niciodată greselile. Li se pare greu să mai acorde încă o sansă. Pavel era hotărât să nu mai ia cu el un copil. Dar partea frumoasă a întâmplării este aceea că Barnaba era hotărât să fie îngăduitor cu Ioan Marcu. Ce bine că mai există în lume persoane ca Barnaba! Ei te încurajează si sunt de partea ta, cred în potentialul tău, în ciuda esecurilor din trecut.
Cu totii avem nevoie de o nouă sansă. Simtim nevoia să uităm greselile si să o luăm de la capăt. Ioan Marcu a beneficiat de această ocazie. Dumnezeu vrea să-ti ofere si tie un nou început. În noul an, fii îngăduitor cu ceilalti, la fel ca Barnaba.

Îti multumim, Doamne, pentru acest nou început!


Kay Kuzma

„Învată pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze si, când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea.” (Prov. 22,6)

Ar fi fost mai bine dacă nu cumpăram atât de multe bomboane. Mama avea mereu în casă bomboane, deci am mostenit de la ea această înclinatie. Tentatia este mult mai mică atunci când nu le ai prin preajmă. Fructele confiate sau feliile de măr pot fi un desert gustos. Prunele uscate sau curmalele pot potoli pofta de ceva dulce. Prăjiturile nu sunt decât calorii goale, exceptie făcând prăjiturile sănătoase, făcute în casă.

Ar fi fost mai bine dacă nu consumam atât de multă brânză. Stiam că brânza nu e atât de bună, dar îmi plăceau produsele cu brânză – si mă gândeam că azi nu mai e ca în secolul al XIX-lea, când Ellen White scria: „Brânza nu ar trebui niciodată introdusă în stomac” (Mărturii, vol. 2, p. 68, orig.). Brânza este acum procesată în conditii mai igienice, dar continutul mare de grăsimi, de sare si de proteine nu s-a schimbat.

Ar fi fost mai bine dacă nu consumam băuturi răcoritoare. Stiam că nu contin nimic hrănitor si că au mult zahăr, dar nu-mi imaginam că o doză de 250 de grame de suc poate contine 12 linguri de zahăr! Iar sucurile dietetice nu sunt mai bune, deoarece contin aspartam, care e mai dăunător decât zahărul. Dar adevărata problemă o constituie aditivii chimici, dintre care unii încetinesc metabolismul si favorizează aparitia osteoporozei. As fi putut să beau o cană cu apă, cu câteva picături de lămâie, sau suc de fructe proaspăt, sau un shake din banane, căpsuni si alte fructe congelate, mixate cu putin suc de portocale.

Ar fi fost mai bine dacă învătam să gătesc fără ouă si lapte. Desi multi le consideră alimente hrănitoare, există câteva neajunsuri: colesterolul si boala vacii nebune. Acum stiu că le pot înlocui cu usurintă, fără ca ceilalti să observe diferenta. Ar fi trebuit să particip la un club de sănătate.

Trăiesti în conformitate cu toate cunostintele pe care le ai în domeniul sănătătii? Dar în domeniul spiritual?

Kay Kuzma

„Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi.” (Evrei 13,5)

Degradarea stării mintale este un lucru teribil. Oamenii par a fi la fel ca înainte, dar nu sunt asa. Unicitatea unei persoane stă în personalitatea ei, iar când apare o boală asemenea bolii Alzheimer, memoria si gândirea sunt distruse. Personalitatea este cea care mentine relatiile cu ceilalti. Când capacitatea de a gândi este anihilată, dispare ceea ce era esential la acea persoană. Ea încă trebuie îngrijită cu dragoste, dar nu mai poate reactiona. Pe măsură ce boala progresează, relatia cu acea persoană se stinge – cel care o îngrijeste oferă mereu, dar nu îi este recunoscut efortul.

Tommy a fost prima persoană cu Alzheimer pe care am întâlnit-o. Sotia lui, Betty, vorbea adesea despre cât de singură se simtea. Cu câteva luni înainte ca el să moară, ea scria: „Mă simt atât de singură. Tommy are nevoie de tot timpul si de toată puterea mea. Nu mă plâng. Îl iubesc si voi rămâne alături de el la bine si la rău. Stiu că ar face acelasi lucru pentru mine. Totusi simt că nimeni nu întelege prin ce trec. Nici măcar copiii nostri. Trăiesc izolată de lume. Nu pot pleca nicăieri. Azi m-am simtit tare descurajată. Stăteam lângă chiuvetă si plângeam. Atunci am auzit radioul, care era deschis. Se cânta o melodie pe care nu o mai auzisem de când mergeam la scoală: ’Nimeni nu stie prin ce trec’.

Am început să cânt si eu. Nu îmi mai aminteam toate cuvintele, dar am fost încurajată că, desi se pare că nimeni nu-mi cunoaste durerea, Isus o stie.

După ce s-a terminat, m-am gândit: E adevărat. Numai Isus cunoaste suferinta mea si nimeni altcineva. Pacea îmi umplea inima si am înteles că, uneori, noi toti avem de purtat singuri o suferintă. Nimeni nu poate întelege cu adevărat suferinta altuia. Dar putem primi mângâiere când ne dăm seama că Isus ne întelege.”

Recitind scrisoarea lui Betty, am luat hotărârea să fiu mai întelegătoare cu cei ce le poartă de grijă bolnavilor. Cu câtă abnegatie slujesc ei! Dar lor cine le împlineste nevoile? Cine are grijă de ei?

Doamne, cui ai dori să slujesc azi? Ajută-mă să fiu mai întelegătoare cu cei care suferă si sunt singuri!

Cecil Murphey

„Dumnezeu a schimbat răul în bine, ca să împlinească ce se vede azi, si anume să scape viata unui popor în mare număr. Fiti dar fără teamă, căci eu vă voi hrăni, pe voi si pe copiii vostri.” (Gen. 50,20.21)

Nu întelesesem până atunci cât de grea poate fi uneori viata de părinte. Eram în sala de asteptare a sectiei de terapie intensivă pentru nou-născuti. Laura, sotia mea, era internată într-un alt spital, la peste 100 de kilometri, unde se născuse Allison în urmă cu o zi. Fusese ajutată la nastere cu extractorul cu vacuum si fetita avea mai multe leziuni grave – două fracturi craniene si patru hemoragii, din care una în zona lobului frontal drept.

Parcă o văd pe fetita mea respirând greu, apoi învinetindu-se, în timp ce un medic încerca să o mentină în viată. Mă văd, după aceea, asteptând cu răbdare rezultatul de la tomografie si primind explicatii de la medic. Urmează o noapte alături de fiinta aceea micută care se lupta să supravietuiască. În final, n-am mai rezistat să văd cum trupusorul ei a intrat în convulsii.

Laura a fost externată si a sosit chiar în noaptea aceea. Am plâns tot timpul, dar apoi am primit o lumină în întuneric. Mama mi-a citit un verset care mi-a adus sperantă: „Dumnezeu a schimbat răul în bine”.

Am stat patru săptămâni în sectia de terapie intensivă. Mii de frati si surori se rugau pentru noi. A urmat apoi o interventie chirurgicală pe creier, făcută de mâinile înzestrate ale doctorului Ben Carson. Si-a tinut Dumnezeu promisiunea?

Răspunsul Său îmi revine în memorie în scene vii: asistentele si alti părinti aplecându-se deasupra pătutului, ca să citească textele biblice lipite deasupra capului lui Allison; discutiile cu alti părinti, cărora le spuneam că Dumnezeu este sursa puterii de a rezista; prezentatorul Charles Gibson făcând cunoscută în toată America povestea lui Allison si riscurile folosirii extractorului cu vacuum; Judy Forbes, recent botezată, tinând-o pe Allison în brate si exclamând: „Nici nu-ti dai seama ce binecuvântare esti pentru noi toti!”

Este o minune că Allison a supravietuit. Însă si mai minunat este faptul că nu a rămas cu sechele.

Lăudat fie Domnul! El este atât de bun!

David Westbrook

„El ti-ar fi dat apă vie… Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete.” (Ioan 4,10.14)

Thoreau a afirmat într-o ocazie: „Apa este singura băutură a omului întelept.” Acest lucru a fost confirmat de un studiu asupra sănătătii adventistilor, realizat la Centrul Medical Loma Linda. Jacqueline Chan, cea care a condus proiectul, a arătat că apa suficientă este la fel de importantă pentru sănătate ca dieta, exercitiile fizice si abstinenta de la fumat. Bărbatii sănătosi care consumau mai mult de 5 pahare de apă pe zi prezentau un risc de 5 ori mai mic de a suferi de afectiuni coronariene grave, comparativ cu cei care beau doar 2 pahare de apă. În cazul femeilor care beau 5 pahare de apă zilnic, riscul de a face un atac de cord scădea cu 41%. Cercetătorii consideră că apa simplă în cantitate mare ajută la subtierea sângelui, diminuând astfel riscul creării de cheaguri. Persoanele care înlocuiesc apa cu alte lichide (suc de fructe, lapte sau apă minerală) nu beneficiază de acest avantaj.

Cinci pahare de apă duc, de asemenea, la scăderea riscului de îmbolnăvire de cancer de colon cu 45%, de cancer de sân cu 79%, iar de cancer de vezică cu 50%.

Therese Allen, care este paralizată total, a spus că a început să bea 14 pahare de apă pe zi în urma unei infectii urinare. Iată povestea ei: „stiu ce înseamnă să suferi! N-as mai dori pentru nimic în lume să o iau de la capăt. Totusi doctorul mi-a spus că, în situatia mea, pot apărea complicatii o dată la doi sau la patru ani. Cum as putea să evit aceste infectii? Am luat decizia de a bea mai multă apă. De când am avut acea infectie în urmă cu 18 ani, am mai avut doar o gripă, 3 răceli si 2 infectii. Apa are efect!”

Dar este trist că 75% dintre americani suferă de deshidratare cronică, iar 37% confundă adesea setea cu foamea. Vrei să slăbesti? Bea apă mai multă. Deshidratarea usoară va încetini metabolismul cu aproape 3%. Lipsa apei din organism este asociată cu oboseala pe timpul zilei, cu durerea de spate si de încheieturi, cu memoria slabă, cu probleme de socotit si citit.

Pot să-ti fac o urare? Ridic paharul cu apă în sănătatea ta si pentru o viată vesnică în care nu vom mai înseta!

Doamne, ajută-mă să beau din Apa Vietii si cel putin 8 pahare de apă zilnic!

Kay Kuzma si Therese Allen

„Adevărat vă spun că ori de câte ori ati făcut aceste lucruri unuia din acesti foarte neînsemnati frati ai Mei, Mie Mi le-ati făcut.” (Mat. 25,40)

Doctorul Karl Menninger a fost întrebat odată: „Dacă ati sti că o persoană este pe punctul de a intra într-o depresie, ce i-ati sugera?” Toti se asteptau ca renumitul psihiatru să spună: „Să îsi facă o programare urgentă la psihiatru”, dar nu acesta a fost răspunsul său. El a răspuns: „Să închidă usa după el, să traverseze calea ferată si să ajute pe cineva în nevoie!”

E un răspuns profund. Este o extensie a celei de-a doua mari porunci a lui Dumnezeu: „Iubeste-l pe aproapele tău ca pe tine însuti.” Este ceea ce le va separa pe oi de capre la judecata finală, când Împăratul va spune: „Am fost flămând, si Mi-ati dat de mâncare; Mi-a fost sete, si Mi-ati dat de băut; am fost străin, si M-ati primit…” Este Evanghelia în actiune. Dumnezeu a intentionat ca omul să le slujească altora. Oamenii au nevoie de oameni, dacă vor să fie sănătosi!

Cercetările sustin această idee. Dacă obiceiul de a mânca dimineata, de a mentine o greutate normală, de a nu fuma sau bea si de a dormi suficient influentează longevitatea, ce putem spune despre relatiile sociale? Într-un sondaj care urmărea sănătatea socială a oamenilor, s-a folosit un chestionar ce viza patru domenii: starea civilă, familia sau prietenii apropiati, calitatea de membru într-o biserică si apartenenta la un grup social. Rezultatele au fost uimitoare. Persoanele care erau implicate în relatii puternice trăiau mai mult dacă aveau si un stil de viată sănătos.

Oamenii care se plâng că sunt singuri sunt adesea deprimati. Ei se închid în ei însisi; nu participă la activităti sociale; nu sunt prietenosi. Dimpotrivă, îi interesează doar persoana lor.

Dacă această descriere ti se potriveste, dacă vrei să eviti depresia si dacă vrei să trăiesti mai mult, implică-te în activitătile unui centru de copii, ale unui azil sau ale comunitătii tale.

Pare dificil, dar este cea mai bună solutie: ridică-te, iesi afară si ajută-i pe altii.

Ce poti face azi pentru a-ti întări relatiile cu cei din jur si, implicit, sănătatea?

Wanda Chipeur si Kay Kuzma

„Si Dumnezeu a zis: ’Iată că v-am dat orice iarbă care face sământă si care este pe fata întregului pământ si orice pom care are în el rod cu sământă: aceasta să fie hrana voastră’.” (Gen. 1,29)

„Esti ceea ce mănânci.” Este un gând înfricosător, mai ales de sărbători. Dacă acest aforism este adevărat, atunci am devenit un amestec de friptură de gluten, piure de cartofi, chiftele vegetariene, chifle si plăcintă de dovleac, toate foarte delicioase, de altfel. Însă am mâncat prea mult.

„Esti ceea ce mănânci.” Cred că se referă la colesterol, la grăsimi, la zahăr si la toate promisiunile disperate de a face exercitii fizice. Dacă mănânc o jumătate de cutie de cremă de ciocolată, mă îmbolnăvesc. Pe de altă parte, dacă mănânc cel putin trei feluri de legume la fiecare masă, voi fi mai sănătos!

„Esti ceea ce mănânci.” Mai mult decât un principiu al nutritiei, acest enunt este o provocare de a fi vigilent cu trupul meu, de a analiza optiunile si de a alege cu întelepciune. Prea adesea alerg toată ziua, ocupat peste măsură, si înfulec hrană semipreparată. „Dieta” aceasta nu ia în considerare posibilitatea de a plănui si de a prepara. Din nefericire, continuu să lucrez, desi ar trebui să iau masa. Apoi brusc, îmi dau seama că mi-e foame si sunt obosit.

Mai există un adevăr legat de alimentatie: Orice aliment are o mai mare valoare nutritivă dacă este consumat împreună cu prietenii. Cei dragi pot transforma o pizza vegetariană într-o masă sănătoasă! Ei pot transforma o simplă masă într-un ospăt!

Cred că la acest lucru S-a gândit Dumnezeu în ziua a sasea a creatiunii. Mai întâi a creat toate mamiferele. Apoi i-a făcut pe Adam si pe Eva. Iar apoi i-a asezat la masă (Gen. 1,29). Cred că Dumnezeu a participat la masă. Au discutat despre animale, pomi, pesti, păsări, soare, stele si canguri. El le-a arătat ce pot face cu nucile, cu grâul, cu piersicile, cu salata verde si cu dovleacul. Au râs mult si au spus „multumesc” de foarte multe ori. A fost cea mai bogată masă întâlnită vreodată!

Orice masă poate fi o sărbătoare împreună cu Creatorul nostru. Invită-L astăzi la masă!

Dick Duerksen

„Dacă vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine; si râurile nu te vor îneca; dacă vei merge prin foc, nu te va arde si flacăra nu te va aprinde.” (Is. 43,2)

Vântul îmi dădea părul în fată, în vreme ce auzeam zgomotul asurzitor al bărcii cu motor din care urma să facem scufundarea. Nu mai simteam trecerea timpului si mă cuprinse teama, gândindu-mă la ce mă astepta. Fata mea afisa zâmbetul unui scufundător experimentat, dar în minte îmi spuneam: Nu stiu nimic, dar vreau să fac scufundări în ocean!

Singura mea sperantă era Rod, scafandrul profesionist. Ascultam cu atentie instructiunile lui despre cum să plutesc, cum să curăt masca si, cel mai important, cum „să nu-mi tin respiratia”.

Ceea ce a urmat a fost o experientă memorabilă. Primul care a sărit în apă a fost Rod, apoi eu. Eram panicată total. Respectam instructiunile ca un robot. Groaza îmi inunda trupul în vreme ce intram sub apă îi făceam semn lui Rod să ne întoarcem la barcă. El m-a asigurat că era normal să-mi fie frică. L-am apucat strâns de mână si mi-a promis că nu-mi dă drumul.

Începusem să mă relaxez. Respirând normal, am început să descopăr paradisul subacvatic fluorescent. Soarele răzbătea prin apa curată, luminând pestii si coralii multicolori. Extaziată, I-am multumit lui Dumnezeu pentru acest dar neasteptat si uimitor. Razele aurii ale soarelui mă însoteau printre miile de pesti albastri. Cărtile cu imagini pot să ofere doar o idee vagă despre adevărata splendoare a vietii subacvatice.

Mi-am reamintit atunci de Creatorul nostru. Isus a promis că nu ne va părăsi niciodată. El a făgăduit că ne va însoti prin apele adânci ale vietii.

Ce deplină ar fi viata noastră dacă L-am lăsa pe El să fie Scafandrul profesionist! El ne ia de mână când valurile vietii ne acoperă. Cu El ca ghid, suntem în sigurantă. Când avem încredere în Isus, ne putem relaxa si putem să ne bucurăm de frumusetea călătoriei cu Dumnezeu.

Doamne, ia-mă de mână ca să merg unde vrei si să fac ceea ce doresti, pentru că nu pot să merg singură!

Bonnie Yaw

„Ce este omul ca să te gândesti la el? si fiul omului ca să-l bagi în seamă?” (Ps. 8,4)

La începuturile planetei Pământ, când se gândea ce fel de fiinte să creeze, Dumnezeu si-a spus probabil că, dacă le va face cât mai asemănă-toare cu El, va fi o bucurie extraordinară! Ele urmau să aibă o inteligentă înaltă si capacitatea de a actiona rapid. Aveau să fie înzestrate cu individualitate, cu facultatea de a gândi, de a imagina, de a experimenta în mod creativ – de a realiza orice si-ar fi propus!

Urmau să aibă si un alt dar, pretuit cel mai mult de Dumnezeu – libertatea de alegere! Ce bucurie! Cu această dimensiune, fiinta lor era completă. Fiecare om se va bucura de capacitatea de a se coordona, de a face fată oricărei provocări, de a alerga cu viteză, de a se misca gratios si controlat si de a sta linistit, contemplând frumusetile înconjurătoare.

În lumina adevărului lui Dumnezeu, fiecare minte va putea percepe adevărul dragostei Sale si va putea recunoaste planurile Sale mărete. Noile fiinte create vor fi uimite de oportunitătile de a cunoaste si de activitătile intelectuale ce le stau la dispozitie.

Pe lângă toate aceste daruri, ele vor fi înzestrate cu darul procreării, pentru a-L întelege mai bine pe Dumnezeu. Responsabilitatea fată de viata adusă pe lume, prin propria alegere, va ajuta fiintele umane să cunoască atitudinea Creatorului divin fată de fiintele create de El. Ele vor învăta cum să hrănească un copil, cum să-l îngrijească si vor trăi plăcerea de a-l vedea crescând. Dumnezeu trebuie să fi fost foarte încântat să vadă cu ochii mintii primul zâmbet al bebelusului, primii pasi sovăitori, primele cuvinte. Cât de fericită va fi familia Sa de pe pământ cu ocazia nasterii fiecărui copil!

Acesti copii vor apela plini de încredere la Dumnezeu si la părintii lor si vor cultiva încrederea reciprocă. Împreună, vor concepe idei, vor învăta si îsi vor împărtăsi noile cunostinte. Unicitatea fiecărei persoane va aduce o mare diversitate în relatiile dintre ei.

Cât de mult S-a bucurat Dumnezeu când a creat familia Sa de pe Pământ! Dacă suntem creati într-un mod atât de minunat, de ce uneori nu ne putem accepta?

Rose Nell Brandt

„Ferice de cei ce locuiesc în Casa Ta! Căci ei tot mai pot să Te laude.” (Ps. 84,4)

Ştiai că mersul la biserică, studierea Bibliei si rugăciunea au un impact pozitiv asupra sănătătii tale? În 1998, doctorul David Larson a realizat un studiu asupra persoanelor care participau săptămânal la servicii religioase, se rugau si studiau Biblia zilnic si a constatat că riscul ca acestea să facă hipertensiune arterială este mai scăzut decât la restul populatiei!

Cercetătorii au descoperit că frecventarea lunară a bisericii îmbunătăteste sănătatea mintală a persoanelor în vârstă. Alti cercetători au descoperit că adultii care merg la biserică cel putin o dată pe săptămână si care se roagă cel putin o dată pe zi au un nivel scăzut al citokinelor-6, o proteină a sistemului imunitar asociată cu afectiunile vârstei a treia.

Jurnalul American de Psihiatrie ne informează că psihiatrii care au o viată spirituală activă consideră că rugăciunea si studiul Bibliei sunt un tratament mai eficient decât medicamentele, în cazul multor afectiuni psihice.

Potrivit unei reviste medicale conduse de doctorul Dale Matthews de la Universitatea de Medicină din Georgetown, activitatea religioasă poate preveni bolile fizice si psihice si poate contribui la vindecarea lor. Analizarea studiilor publicate arată că mai mult de 75% dintre subiecti doresc ca medicul să aibă în vedere problemele spirituale atunci când îi tratează, iar 50% îsi doresc ca medicul să se roage împreună cu ei.

Tot în această revistă se arată că activitatea religioasă are impact asupra anumitor probleme de sănătate: ea previne depresia, suicidul, cancerul si bolile cardiovasculare si conduce la evitarea folosirii drogurilor.

De asemenea, multe studii concluzionează că aceia care se bazează pe convingerile lor religioase luptă mai usor cu boala. Rata mortalitătii în cazul pacientilor operati pe cord deschis care aveau o credintă puternică era mai scăzută decât la ceilalti pacienti.

Cea mai bună asigurare de sănătate din lume este o relatie strânsă cu Dumnezeu. Îti multumesc, Doamne Isuse, pentru că nu încetezi să vindeci poporul Tău!   

                                                                                                                                                      Gerard McLane

„După trei zile, L-au găsit în Templu, sezând în mijlocul învătătorilor, ascultându-i si punându-le întrebări. Toti care-L auzeau rămâneau uimiti de priceperea si răspunsurile Lui.”  (Luca 2,46.47)

Cum te simti când cineva îti vorbeste cu asprime sau cu amărăciune? Ai o reactie blândă sau ratională si încerci să eviti o confruntare emotională?

„Cum adică?”, răspunde ea. „Nu e cu tine? Doar e bărbat acum!”

Îti poti imagina ce panică îi cuprinde? Nu numai că Îl pierduseră pe fiul lor, ci Îl pierduseră pe Fiul lui Dumnezeu! Era o problemă gravă! Imediat se întorc la Ierusalim. Acolo încep să-L caute foarte agitati. După trei zile, Maria intră în Templu si Îl vede pe Isus în curte. Coplesită de emotie strigă: „Pentru ce Te-ai purtat asa cu noi? Iată că tatăl Tău si eu Te-am căutat cu îngrijorare.” (Luca 2,48)

Acum gândeste-te cum i-ar răspunde un băiat obisnuit de 12 ani unei mame iritate, care îl învinuieste de ceva ce nu a făcut, mai ales în fata unor oameni importanti. Cam asa ar suna răspunsul lui: „Cum adică ce v-am făcut? Voi m-ati uitat!” Dar dacă Isus ar fi reactionat astfel la îngrijorarea necontrolată a mamei Lui, s-ar fi ajuns la o confruntare ce ar fi stârnit o serie de noi acuzatii si jigniri reciproce. În schimb, Isus a răspuns calm: „Mamă, Mi-ai spus încă de mic cine sunt. Trebuia să vă dati seama că eram în casa Tatălui Meu.”

Nu era nevoie să-si învinovătească mama doar pentru că ea Îl învinovătise pe El. La 12 ani, Isus ne-a dat un exemplu despre cum putem reactiona la cuvintele necugetate ale altora, astfel ca încordarea să se risipească.

„Bine, rob bun si credincios, ai fost credincios în putine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău!” (Mat. 25,23)

Isus a spus: „Dacă ati avea credintă cât un grăunte de mustar, ati zice muntelui acestuia ’Mută-te de aici colo’, si s-ar muta; nimic nu v-ar fi cu neputintă.” (Mat. 17,20) Aplicatia învătăturii lui Isus este că „muntii” vietii – poverile, sperantele spulberate, visurile neîmplinite – pot fi mutati sau transformati atunci când ne exercităm credinta, oricât de mică ar fi ea.

Un bun exemplu în această privintă este James R. Jeffreys. El s-a născut în 1932 cu osteogenesis imperfecta (o fragilitate a oaselor), iar medicii nu i-au dat familiei mari sperante, spunând că bebelusul nu va trăi mai mult de un an. Dacă va supravietui totusi, printr-o minune, primelor 12 luni de viată, spuneau ei, nu va putea niciodată să ducă o viată normală.

În ciuda acestor preziceri, James Jeffreys a trăit. Mergea cu scaunul cu rotile trei kilometri zilnic. La vârsta de 21 de ani si-a deschis propriul magazin. În acelasi timp, a participat la curse cu masini pe distante mici. Folosind o masină ce putea fi actionată manual, el a câstigat 14 premii.

S-a căsătorit cu o asistentă. Au avut împreună doi copii si apoi au adoptat încă sapte, când au aflat că sansa propriilor copii de a mosteni boala oaselor fragile era de 50%. Un copil adoptat era orb, altul infirm din cauza poliomielitei, unul avea o afectiune a măduvei spinării, altul s-a născut fără picioare, iar altul suferea de diabet. În 1977, Jeffreys a primit titlul de Cetătean de Onoare din partea Societătii Americane a Bolnavilor de Osteomalacie. Guvernatorul statului New Jersey (statul unde s-a născut si a trăit Jeffreys) a anuntat sărbătorirea unei zile în cinstea lui, afirmând că „viata si faptele lui James R. Jeffreys sunt un model si o sursă de inspiratie pentru toti cei ce suferă de infirmităti fizice.” Jeffreys este un exemplu impresionant al modului în care poti obtine lucruri mari prin pasi mici.

Indiferent cât de mare este „muntele” de probleme, credinta te poate ajuta să mergi înainte, putin câte putin, până într-o zi, când vei iesi la lumină.

Victor M. Parachin

„Vedeti ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu!” (1 Ioan 3,1)

Michael, care de-abia începuse să meargă în picioare, anuntă hotărât sfârsitul mesei, scuipând macaroanele cu brânză pe scăunelul lui si pe podea. Era clar ora de culcare! M-am asezat cu el în balansoar. Se ghemui la gâtul meu si îsi lăsă capul pe umărul meu.

Am început să-i povestesc despre Dumnezeu, Tatăl nostru, care a creat pentru noi o lume minunată. I-am vorbit despre fiecare zi a creatiunii, despre cum a făcut El lumina, iarba verde si toate florile frumoase si colorate atât de divers.

Michael îsi ridică putin fata somnoroasă, arătându-mi că se bucura că Dumnezeu a creat câinii. I-am povestit cum i-a creat pe Adam si pe Eva si că totul era desăvârsit.

În ziua a saptea, El S-a odihnit. I-am explicat că Dumnezeu nu S-a odihnit pentru că era obosit. El este atotputernic si nu are nevoie de odihnă sau de somn… si apoi m-am oprit brusc. Cum puteam să-i explic despre Sabat copilului meu de 14 luni?

Cred că Dumnezeu m-a ajutat să termin povestea. „Vezi, Michael”, am spus eu, „Dumnezeu nu avea nevoie de odihnă, dar stia că oamenii au nevoie. După cum băieteii au nevoie de somn la prânz, tot la fel oamenii mari au nevoie să se oprească din toată alergarea lor din timpul săptămânii. De aceea, Dumnezeu a făcut o zi specială pentru liniste si odihnă. si după cum băieteii au nevoie ca mami si tati să stea cu ei, să îi ducă la plimbare, să îi mângâie, Dumnezeu stia că si oamenii au nevoie de o zi specială în care El să le ofere mângâiere. Sabatul este acea zi specială în care Dumnezeu este împreună cu cei pe care îi iubeste, ca să-i poată mângâia.”

Când am terminat, Michael dormea dus si nu stiu cât a prins din povestire. Dar eu am înteles ceva. Când eram tânără, am fost avertizată să nu Îl aduc pe Dumnezeu la acelasi nivel cu mine. Trebuia să stau putin mai departe de El, ca să Îl respect, să-mi fie teamă de El si să mă închin Lui. Dar în istoria creatiunii, am văzut deodată un Tată ceresc ce Îsi iubeste copiii. De atunci înainte, cred că am asociat mereu Sabatul cu mângâierea.

Îti multumesc, Tată ceresc, pentru Sabatul Tău!

Dawn Jakovac

„Eu mă culc si adorm în pace, căci numai Tu, Doamne, îmi dai liniste deplină în locuinta mea.” (Ps. 4,8)

Studiile realizate recent ne spun că oamenii nu dorm suficient. Aproximativ una din cinci persoane se luptă în fiecare noapte cu insomnia. Tulburările de somn sunt foarte răspândite.

Lipsa de somn ne afectează în mai multe feluri. De exemplu, cei care dorm mai putin de 6 ore pe noapte nu trăiesc la fel de mult ca aceia care dorm cel putin 7 ore. Dar, din nefericire, cei mai multi tineri consideră că longevitatea nu este un aspect relevant. Atitudinea lor este exprimată prin întrebarea: „si ce dacă?”

Somnul insuficient se plăteste scump. Costă, pentru că produce pagube materiale însemnate din cauza stresului accentuat si a productivitătii reduse la locul de muncă.

În plus, e riscant! Un articol din Jurnalul Asociatiei Medicilor Americani subliniază faptul că un om care nu a dormit deloc 24 de ore, dimineata are o performantă motorie similară cu cea a unei persoane aflate sub influenta alcoolului!

Dr. Russell Rosenberg, directorul unui institut medical din Carolina, afirma că: „Cea mai răspândită problemă legată de lipsa somnului sau de somnul insuficient este stresul.” Tulburările de somn după decesul cuiva drag sau în urma unei experiente traumatizante sunt destul de normale. Dar anxietatea cronică, prelungită, stresul si predispozitia spre îngrijorare au ca rezultat tulburări cronice ale somnului si pe termen lung. Stresul duce la nesomn, iar acesta, la rândul lui, duce la accentuarea stresului.

O solutie ar fi schimbarea modului de a gândi, a stilului de viată si a relatiei cu Dumnezeu si renuntarea la încrederea în sine.

Este bine să te opresti din activitătile zilei cu cel putin o oră înainte de culcare. Fă o plimbare, apoi o baie fierbinte si citeste o carte bună. Iar dr. Rosenberg recomandă, în acelasi timp, să îti notezi temerile într-un jurnal. Apoi să scrii ce solutii vezi pentru fiecare dintre ele. Astfel, vei descoperi ce poti schimba si ce poti lăsa în seama altora. Apoi, roagă-te, punând în mâinile Domnului ceea ce nu poti rezolva.

Jurnalul este benefic pentru somnul si pentru sufletul tău.

„Vedeti ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu!” (1 Ioan 3,1)

Michael, care de-abia începuse să meargă în picioare, anuntă hotărât sfârsitul mesei, scuipând macaroanele cu brânză pe scăunelul lui si pe podea. Era clar ora de culcare! M-am asezat cu el în balansoar. Se ghemui la gâtul meu si îsi lăsă capul pe umărul meu.

Am început să-i povestesc despre Dumnezeu, Tatăl nostru, care a creat pentru noi o lume minunată. I-am vorbit despre fiecare zi a creatiunii, despre cum a făcut El lumina, iarba verde si toate florile frumoase si colorate atât de divers.

Michael îsi ridică putin fata somnoroasă, arătându-mi că se bucura că Dumnezeu a creat câinii. I-am povestit cum i-a creat pe Adam si pe Eva si că totul era desăvârsit.

În ziua a saptea, El S-a odihnit. I-am explicat că Dumnezeu nu S-a odihnit pentru că era obosit. El este atotputernic si nu are nevoie de odihnă sau de somn… si apoi m-am oprit brusc. Cum puteam să-i explic despre Sabat copilului meu de 14 luni?

Cred că Dumnezeu m-a ajutat să termin povestea. „Vezi, Michael”, am spus eu, „Dumnezeu nu avea nevoie de odihnă, dar stia că oamenii au nevoie. După cum băieteii au nevoie de somn la prânz, tot la fel oamenii mari au nevoie să se oprească din toată alergarea lor din timpul săptămânii. De aceea, Dumnezeu a făcut o zi specială pentru liniste si odihnă. si după cum băieteii au nevoie ca mami si tati să stea cu ei, să îi ducă la plimbare, să îi mângâie, Dumnezeu stia că si oamenii au nevoie de o zi specială în care El să le ofere mângâiere. Sabatul este acea zi specială în care Dumnezeu este împreună cu cei pe care îi iubeste, ca să-i poată mângâia.”

Când am terminat, Michael dormea dus si nu stiu cât a prins din povestire. Dar eu am înteles ceva. Când eram tânără, am fost avertizată să nu Îl aduc pe Dumnezeu la acelasi nivel cu mine. Trebuia să stau putin mai departe de El, ca să Îl respect, să-mi fie teamă de El si să mă închin Lui. Dar în istoria creatiunii, am văzut deodată un Tată ceresc ce Îsi iubeste copiii. De atunci înainte, cred că am asociat mereu Sabatul cu mângâierea.

Îti multumesc, Tată ceresc, pentru Sabatul Tău!

Dawn Jakovac

„Dacă vei asculta cu luare aminte glasul Domnului, Dumnezeului tău, dacă vei face ce este bine înaintea Lui, dacă vei asculta de poruncile Lui si dacă vei păzi toate legile Lui, nu te voi lovi cu niciuna din bolile cu care am lovit pe egipteni; căci Eu sunt Domnul, care te vindecă.” (Exod 15,26)

Casa veche din lemn, cu trei camere, în care am crescut ocupă un loc special în inima mea. În urmă cu ceva ani, sotia vărului meu, Blanche, mi-a pictat această casă pe o farfurie. Totusi această comoară s-a dovedit a fi o amintire tristă a urmărilor devastatoare ale diabetului. De câtiva ani, Blanche suferă de diabet.

Mai întâi i-a fost amputată partea de jos a unui picior. După putin timp, a început să-si piardă vederea si a trebuit să renunte la talentul ei, pictatul. În urmă cu trei ani, a trebuit să mai sufere o amputare a celuilalt picior. Acum este internată într-un azil.

Care sunt cauzele acestei boli teribile? Totul tine de insulină, un hormon pancreatic, un fel de mesager chimic ce facilitează intrarea în celule a glucozei din sânge. Pentru a descuia „usa” celulei, astfel ca glucoza să poată intra, insulina trebuie să se conecteze la receptorii acesteia.

De ce nu-si deschid celulele „usa” si nu îi permit glucozei să intre? Excesul de grăsimi duce la descresterea numărului de receptori ai insulinei si/sau îi dezactivează, ceea ce face ca pancreasul să producă mai multă insulină. După ani de activitate în plus, pancreasul ajunge adesea la „epuizare” si cedează. Atunci corpul rămâne fără insulină.

Există vreo sperantă pentru cei care suferă de această boală? În ultimii ani, mii de persoane au experimentat rezultate clare în vindecarea de diferite boli degenerative prin simple schimbări ale stilului de viată. Seminariile de sănătate oferă speranta mentinerii si recuperării sănătătii prin promovarea a opt legi fundamentale ale sănătătii: nutritia, exercitiul fizic, apa, soarele, cumpătarea, odihna, aerul si încrederea în puterea divină.

Ce bine ar fi fost dacă si Blanche le-ar fi cunoscut! Cum as putea să le împărtăsesc si altora aceste principii, ca si ei să se bucure de sănătate?

Marcella Harrom

„Împarte-ti pâinea cu cel flămând si adu în casa ta pe nenorocitii fără adăpost; dacă vezi pe un om gol, acoperă-l, si nu întoarce spatele semenului tău.” (Is. 58,7)

Unul dintre principalele obstacole de care se lovesc cei bolnavi pe drumul spre vindecare este îndreptarea atentiei asupra propriei persoane. Multi cred că ceilalti ar trebui să le acorde sprijin, când, de fapt, lucrul de care au nevoie este să nu mai privească la ei însisi, ci să se intereseze de altii si să le poarte de grijă… Când ne rugăm pentru aceste persoane, trebuie să le încurajăm să le ofere ajutor celor care sunt într-o situatie mai gravă…

Capitolul 58 din Isaia constituie o retetă pentru bolile trupesti si sufletesti. Dacă ne dorim să fim sănătosi si să fim fericiti cu adevărat, trebuie să respectăm principiile date aici. Faptele bune reprezintă o dublă binecuvân-tare – atât pentru cel care le face, cât si pentru cel care beneficiază de ele. Convingerea că ai făcut un bine este unul dintre cele mai eficiente medicamente pentru trup si minte. Când mintea este eliberată si umplută cu bucuria unei datorii bine împlinite si cu satisfactia ajutorului oferit, întreaga fiintă este inundată cu o nouă viată înăltătoare.

Sfătuiti-i pe cei infirmi să nu mai caute necontenit compasiunea altora, ci să o manifeste ei fată de altii. Asază povara slăbiciunii tale, tristetea si durerea ta la picioarele Mântuitorului nostru milos. Primeste dragostea Sa în inima ta si oferă-le si altora din ea. Nu uita că toti trec prin încercări grele, prin ispite greu de rezistat si că poti să faci ceva pentru a usura aceste poveri. Exprimă-ti recunostinta pentru binecuvântările primite; manifestă aprecierea fată de darurile primite. Umple-ti inima cu făgăduintele pretioase ale lui Dumnezeu, ca să rostesti cuvinte de mângâiere si întărire pentru altii. Acestea te vor înconjura cu o atmosferă ce te va sustine si încuraja. Fie ca tinta ta să fie binecuvântarea celor din jur si vei găsi întotdeauna moduri în care să te faci util, atât pentru cei din familia ta, cât si pentru ceilalti!

Dacă se vor uita pe ei însisi, căutând să se intereseze de altii; dacă vor împlini porunca Domnului de a sluji celor ce se află în mai mare nevoie decât ei, cei bolnavi îsi vor da seama de adevărul făgăduintei: „Atunci lumina ta va răsări ca zorile si vindecarea ta va încolti repede; neprihănirea ta îti va merge înainte si slava Domnului te va însoti.” (Isaia 58,8)

„Cine îsi aduce aminte de certare apucă pe calea vietii; dar cel ce uită mustrarea apucă pe căi gresite.” (Prov. 10,17)

Desi avea doar 55 de ani, Connie era foarte bolnavă. Suferea de ischemie, gută, hipertensiune, diabet, depresie si era supraponderală. Medicii îi spuseseră că nu mai pot face nimic pentru ea. Suferise trei interventii chirurgicale de bypass coronarian si, după patru ani, o angioplastie. Lua zilnic 27 de pastile si 60 de doze de insulină. Nu putea să meargă pe jos mai mult de 100 de metri fără să înghită la fiecare pas pastile de nitroglicerină. Inima ei era atât de fragilă încât cardiologul i-a spus că nu are voie să zboare cu avionul. Era deprimată si se simtea o povară pentru familia ei, asa că l-a rugat pe sotul ei să o interneze într-un azil. În schimb, el a înscris-o la un seminar de schimbare a stilului de viată. Prin urmare, Connie, care s-ar fi agătat si de un pai, a adoptat o dietă naturală, vegetariană. Fără carne, produse lactate, ouă si băuturi răcoritoare. A înlocuit zahărul rafinat si alimentele semipreparate cu legume si fructe proaspete si a început să consume mai multe cereale.

După sase luni, mai lua doar trei pastile pe zi, dozele de insulină îi scăzuseră la jumătate, mergea pe jos aproape 5 kilometri si înota regulat. A revenit la greutatea normală. Nu mai era deprimată. Nu mai plătea 490 de dolari în fiecare lună pentru medicamente, ci doar 80 de dolari. Întrebată care a fost reactia medicului, Connie a spus: „La început, a fost foarte sceptic. Apoi m-a întrebat despre aspectele nutritionale ale programului si stilul nou de viată. Unii dintre specialistii care mă cunosc sunt foarte entuziasmati si le-au recomandat unora dintre pacienti să ia legătura cu mine, în speranta că îi voi putea motiva si că le voi oferi câteva informatii.”

După 10 ani, Connie este încă sănătoasă si viguroasă. De Anul Nou mi-a trimis o vedere din Perth, Australia. „Tocmai plecăm în Hong Kong si nu vom călători pe mare. Îi multumim lui Dumnezeu că ne îndrumă spre un alt stil de viată si ne ajută să facem o a doua schimbare în viata noastră.” 

Puterea vindecătoare pe care Dumnezeu a pus-o în trupul omenesc este uimitoare; ar fi bine să o folosim după voia lui Dumnezeu!

Esti de acord că „cine îsi aduce aminte de certare (disciplină, engl.) apucă pe calea vietii”? Dacă da, ce schimbări ar trebui să faci în stilul tău de viată?

„Să nu vă potriviti chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceti, prin înnoirea mintii voastre…” (Rom. 12,2)

Oamenii de stiintă au descoperit că cele două emisfere ale creierului uman functionează diferit. Cei care îsi folosesc mai mult emisfera stângă sunt analitici, vorbăreti, realisti, logici, abili, seculari si punctuali. Cei ce îsi folosesc mai mult emisfera dreaptă sunt mai legati de aspectul vizual, spatial, sunt tăcuti, intuitivi, preocupati de culori, emotivi, religiosi, nepunctuali. Modul în care gândim afectează multe aspecte ale fiintei noastre, inclusiv faptele si ideile despre politică si religie. Un vechi proverb chinezesc spune: „Cel care are imaginatie fără educatie are aripi, dar nu si picioare”. Puteti descoperi aici principiile de functionare ale celor două emisfere? „Cel care are imaginatie [D] fără educatie [S] are aripi [D], dar nu si picioare [S].”

E minunat să-ti folosesti emisfera dreaptă si să fii creativ, iubitor de artă, de muzică, imaginativ. Înseamnă să gândesti ca un artist. Înseamnă să faci ceea ce ti se potriveste. Dar asta nu e totul. O pasăre poate să zboare folosindu-si aripile, dar când îi este foame, dacă n-ar avea picioare, nu ar putea să se oprească si să îsi caute hrană. Trebuie să fim echilibrati.

Acum să facem un pas mai departe. Să presupunem că dovada este pentru emisfera stângă ceea ce este convingerea pentru emisfera dreaptă. Că faptele sunt pentru stânga ceea ce este credinta pentru dreapta. Doctrinele, textele doveditoare si convingerea logică sunt pentru stânga ceea ce sunt experienta si cunoasterea empirică pentru dreapta. De ce au murit martirii? Pentru fapte, texte, doctrine si pentru relatia lor personală cu Isus Hristos. Nu ar fi putut să se sacrifice doar pentru fapte si doctrine. Trebuie să fim echilibrati. Avem nevoie de acea instruire organizată: texte, istorie, doctrine. Dar avem nevoie si de o viată si de o experientă vie cu Cel care se află în centrul studiului Scripturii.

Iată un gând interesant: „Cel care se asază fără rezerve sub călăuzirea Duhului Sfânt va descoperi că mintea lui se dezvoltă. El obtine o instruire în lucrarea lui Dumnezeu care nu este unilaterală si deficitară, stimulând doar dezvoltarea unilaterală a caracterului, ci una care are drept rezultat dezvoltarea simetrică si armonioasă.” (Ellen G. White, Selected Messages, vol. 1, p. 338). Acesta trebuie să fie obiectivul nostru.

Ce ar trebui să faci pentru a avea o gândire echilibrată?

„Celui cu inima tare, Tu-i chezăsuiesti pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine.” (Is. 26,3)

Când te gândesti la boala Alzheimer, poate îti vine în minte fata lui Ronald Reagan sau a lui Charles Heston. Patti Davis, fiica lui Ronald si Nancy Reagan, scria: „În primele stadii ale bolii, privirea este îngrijorată si învăluită de teamă. Este ca si cum persoana ar sta lângă un nor de ceată, stiind că, dacă intră în el, nu va mai putea niciodată să scape de acolo. Observam în privirea tatălui meu si implorarea, si fermitatea în acelasi timp. I se întâmpla când se împotmolea în mijlocul unei propozitii, pentru că nu-si amintea cum să o continue. Sau când spunea: ’Mi se întâmplă des – uit mereu…’ Treptat – uneori în decurs de câteva luni, alteori ani – ochii încetează să mai implore. Se instalează resemnarea, acceptarea distantei, înstrăinarea, ca într-o viată departe de casă. Recunosti privirea când o vezi, doar că teama pare să se fi domolit.”

Boala Alzheimer este caracterizată de răspândirea lentă a plăcilor amiloide si a unor aglomerări de fibre care afectează organizarea fragilă a celulelor creierului. Pe măsură ce încetează să mai comunice între ele, celulele creierului se atrofiază si se ajunge la pierderea memoriei si a judecătii. Creierul scade în volum si greutate. Se cunosc foarte putine despre această boală teribilă ce ar putea afecta aproximativ 14 milioane de americani până în anul 2050. Dar specialistii încep să îi descopere tainele. Un studiu condus de dr. Davis Snowdon (care a participat la Studiul asupra sănătătii adventistilor) a demonstrat că accidentul vascular cerebral si traumatismele craniene pot mări riscul îmbolnăvirii de Alzheimer. Pe de altă parte, studiile universitare si o viată intelectuală activă pot asigura protectie. După cercetarea autobiografiilor a aproape 200 de călugărite, dr. Snowden a descoperit că cele care folosiseră o structură complexă a frazei si concepte mai elaborate si cale care, din copilărie, îsi exprimaseră sentimentele pozitive au trăit mai mult.

Deoarece Duhul Sfânt ne vorbeste prin intermediul mintii, cât de important este să o protejăm, să o mentinem activă si să gândim pozitiv!

Cred că nu există o metodă mai bună de mentinere a unei atitudini pozitive decât îndreptarea gândurilor spre Hristos. Deci, ce vei face?

„Fiindcă Fiul omului a venit să mântuiască ce era pierdut.” (Mat. 18,11)

Când ne spălăm pe dinti, de obicei nu izbutim să curătăm corespunzător gingiile si zonele dintre dinti. Placa bacteriană preferă să pătrundă mai ales în spatiul mic dintre gingie si dinte. Acest lucru provoacă o umflare a tesutului gingival din cauza iritantilor produsi de placa bacteriană. Pe măsură ce se inflamează, gingia se desprinde de dinte, iar spatiul dintre gingie si dinte se măreste. Acesta se umple cu mai mult tartru, ce nu poate fi îndepărtat nici prin periaj si nici cu ata dentară. Asa se declansează parodontoza (afectiune a gingiilor), care continuă să atace gingiile si dintii, deoarece nu poti înlătura placa de sub marginea gingivală. După un timp, periodontiul care înconjoară dintele este distrus. Aceasta cauzează parodontoza avansată. Dacă se pierde o bună parte a tesutului osos, dintele începe să se miste si uneori cade singur!

Parodontoza poate duce la probleme grave. De obicei, le spun pacientilor mei că, dacă le-au căzut dintii din cauza erodării periodontiului, au pierdut si osul care sustine dintele! Ei nu-si dau seama ce înseamnă să pierzi osul ce sustine dintele si îmi spun că îsi doresc proteze dentare partiale sau totale. Dar întrebarea care se pune este cum vor putea fi sustinute aceste proteze?

Există diferite tratamente, dar nu există vindecare. Doar dentistul te poate ajuta să previi paradontoza. Dacă boala avansează, se pot face operatii pentru păstrarea dintilor. Dar dentistul nu poate face întotdeauna minuni ca să salveze dintii pierduti prin neglijentă sau printr-o dietă inadecvată.

Din fericire, nu tot la fel se întâmplă cu bolile spirituale. Satana încearcă să ne distrugă viata si să-si ascundă adevărata intentie, la fel cum tartrul intră sub marginea gingivală. El ne răneste profund din punct de vedere emotional si spiritual, acolo unde este dificil de ajuns. Dar Isus, Mântuitorul nostru, poate să repare ceea ce noi am pierdut printr-un comportament necugetat si păcătos. Dacă apelăm la El, putem primi ajutor în vederea prevenirii si tratării problemei păcatului.

Îti multumesc, Isuse, pentru că ne-ai salvat! Chiar dacă problema păcatului pare a fi incurabilă în cazul tău, Isus te poate salva. Trebuie doar să ceri ajutorul Său. Cere-l chiar acum!