Nimeni nu stie prin ce am trecut
„Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi.” (Evrei 13,5)
Degradarea stării mintale este un lucru teribil. Oamenii par a fi la fel ca înainte, dar nu sunt asa. Unicitatea unei persoane stă în personalitatea ei, iar când apare o boală asemenea bolii Alzheimer, memoria si gândirea sunt distruse. Personalitatea este cea care mentine relatiile cu ceilalti. Când capacitatea de a gândi este anihilată, dispare ceea ce era esential la acea persoană. Ea încă trebuie îngrijită cu dragoste, dar nu mai poate reactiona. Pe măsură ce boala progresează, relatia cu acea persoană se stinge – cel care o îngrijeste oferă mereu, dar nu îi este recunoscut efortul.
Tommy a fost prima persoană cu Alzheimer pe care am întâlnit-o. Sotia lui, Betty, vorbea adesea despre cât de singură se simtea. Cu câteva luni înainte ca el să moară, ea scria: „Mă simt atât de singură. Tommy are nevoie de tot timpul si de toată puterea mea. Nu mă plâng. Îl iubesc si voi rămâne alături de el la bine si la rău. Stiu că ar face acelasi lucru pentru mine. Totusi simt că nimeni nu întelege prin ce trec. Nici măcar copiii nostri. Trăiesc izolată de lume. Nu pot pleca nicăieri. Azi m-am simtit tare descurajată. Stăteam lângă chiuvetă si plângeam. Atunci am auzit radioul, care era deschis. Se cânta o melodie pe care nu o mai auzisem de când mergeam la scoală: ’Nimeni nu stie prin ce trec’.
Am început să cânt si eu. Nu îmi mai aminteam toate cuvintele, dar am fost încurajată că, desi se pare că nimeni nu-mi cunoaste durerea, Isus o stie.
După ce s-a terminat, m-am gândit: E adevărat. Numai Isus cunoaste suferinta mea si nimeni altcineva. Pacea îmi umplea inima si am înteles că, uneori, noi toti avem de purtat singuri o suferintă. Nimeni nu poate întelege cu adevărat suferinta altuia. Dar putem primi mângâiere când ne dăm seama că Isus ne întelege.”
Recitind scrisoarea lui Betty, am luat hotărârea să fiu mai întelegătoare cu cei ce le poartă de grijă bolnavilor. Cu câtă abnegatie slujesc ei! Dar lor cine le împlineste nevoile? Cine are grijă de ei?
Doamne, cui ai dori să slujesc azi? Ajută-mă să fiu mai întelegătoare cu cei care suferă si sunt singuri!
Cecil Murphey
Dumnezeu a schimbat raul in bine
„Dumnezeu a schimbat răul în bine, ca să împlinească ce se vede azi, si anume să scape viata unui popor în mare număr. Fiti dar fără teamă, căci eu vă voi hrăni, pe voi si pe copiii vostri.” (Gen. 50,20.21)
Nu întelesesem până atunci cât de grea poate fi uneori viata de părinte. Eram în sala de asteptare a sectiei de terapie intensivă pentru nou-născuti. Laura, sotia mea, era internată într-un alt spital, la peste 100 de kilometri, unde se născuse Allison în urmă cu o zi. Fusese ajutată la nastere cu extractorul cu vacuum si fetita avea mai multe leziuni grave – două fracturi craniene si patru hemoragii, din care una în zona lobului frontal drept.
Parcă o văd pe fetita mea respirând greu, apoi învinetindu-se, în timp ce un medic încerca să o mentină în viată. Mă văd, după aceea, asteptând cu răbdare rezultatul de la tomografie si primind explicatii de la medic. Urmează o noapte alături de fiinta aceea micută care se lupta să supravietuiască. În final, n-am mai rezistat să văd cum trupusorul ei a intrat în convulsii.
Laura a fost externată si a sosit chiar în noaptea aceea. Am plâns tot timpul, dar apoi am primit o lumină în întuneric. Mama mi-a citit un verset care mi-a adus sperantă: „Dumnezeu a schimbat răul în bine”.
Am stat patru săptămâni în sectia de terapie intensivă. Mii de frati si surori se rugau pentru noi. A urmat apoi o interventie chirurgicală pe creier, făcută de mâinile înzestrate ale doctorului Ben Carson. Si-a tinut Dumnezeu promisiunea?
Răspunsul Său îmi revine în memorie în scene vii: asistentele si alti părinti aplecându-se deasupra pătutului, ca să citească textele biblice lipite deasupra capului lui Allison; discutiile cu alti părinti, cărora le spuneam că Dumnezeu este sursa puterii de a rezista; prezentatorul Charles Gibson făcând cunoscută în toată America povestea lui Allison si riscurile folosirii extractorului cu vacuum; Judy Forbes, recent botezată, tinând-o pe Allison în brate si exclamând: „Nici nu-ti dai seama ce binecuvântare esti pentru noi toti!”
Este o minune că Allison a supravietuit. Însă si mai minunat este faptul că nu a rămas cu sechele.
Lăudat fie Domnul! El este atât de bun!
David Westbrook
Esti ceea ce mananci
„Si Dumnezeu a zis: ’Iată că v-am dat orice iarbă care face sământă si care este pe fata întregului pământ si orice pom care are în el rod cu sământă: aceasta să fie hrana voastră’.” (Gen. 1,29)
„Esti ceea ce mănânci.” Este un gând înfricosător, mai ales de sărbători. Dacă acest aforism este adevărat, atunci am devenit un amestec de friptură de gluten, piure de cartofi, chiftele vegetariene, chifle si plăcintă de dovleac, toate foarte delicioase, de altfel. Însă am mâncat prea mult.
„Esti ceea ce mănânci.” Cred că se referă la colesterol, la grăsimi, la zahăr si la toate promisiunile disperate de a face exercitii fizice. Dacă mănânc o jumătate de cutie de cremă de ciocolată, mă îmbolnăvesc. Pe de altă parte, dacă mănânc cel putin trei feluri de legume la fiecare masă, voi fi mai sănătos!
„Esti ceea ce mănânci.” Mai mult decât un principiu al nutritiei, acest enunt este o provocare de a fi vigilent cu trupul meu, de a analiza optiunile si de a alege cu întelepciune. Prea adesea alerg toată ziua, ocupat peste măsură, si înfulec hrană semipreparată. „Dieta” aceasta nu ia în considerare posibilitatea de a plănui si de a prepara. Din nefericire, continuu să lucrez, desi ar trebui să iau masa. Apoi brusc, îmi dau seama că mi-e foame si sunt obosit.
Mai există un adevăr legat de alimentatie: Orice aliment are o mai mare valoare nutritivă dacă este consumat împreună cu prietenii. Cei dragi pot transforma o pizza vegetariană într-o masă sănătoasă! Ei pot transforma o simplă masă într-un ospăt!
Cred că la acest lucru S-a gândit Dumnezeu în ziua a sasea a creatiunii. Mai întâi a creat toate mamiferele. Apoi i-a făcut pe Adam si pe Eva. Iar apoi i-a asezat la masă (Gen. 1,29). Cred că Dumnezeu a participat la masă. Au discutat despre animale, pomi, pesti, păsări, soare, stele si canguri. El le-a arătat ce pot face cu nucile, cu grâul, cu piersicile, cu salata verde si cu dovleacul. Au râs mult si au spus „multumesc” de foarte multe ori. A fost cea mai bogată masă întâlnită vreodată!
Orice masă poate fi o sărbătoare împreună cu Creatorul nostru. Invită-L astăzi la masă!
Dick Duerksen
Ce valoare are un om?
„Ce este omul ca să te gândesti la el? si fiul omului ca să-l bagi în seamă?” (Ps. 8,4)
La începuturile planetei Pământ, când se gândea ce fel de fiinte să creeze, Dumnezeu si-a spus probabil că, dacă le va face cât mai asemănă-toare cu El, va fi o bucurie extraordinară! Ele urmau să aibă o inteligentă înaltă si capacitatea de a actiona rapid. Aveau să fie înzestrate cu individualitate, cu facultatea de a gândi, de a imagina, de a experimenta în mod creativ – de a realiza orice si-ar fi propus!
Urmau să aibă si un alt dar, pretuit cel mai mult de Dumnezeu – libertatea de alegere! Ce bucurie! Cu această dimensiune, fiinta lor era completă. Fiecare om se va bucura de capacitatea de a se coordona, de a face fată oricărei provocări, de a alerga cu viteză, de a se misca gratios si controlat si de a sta linistit, contemplând frumusetile înconjurătoare.
În lumina adevărului lui Dumnezeu, fiecare minte va putea percepe adevărul dragostei Sale si va putea recunoaste planurile Sale mărete. Noile fiinte create vor fi uimite de oportunitătile de a cunoaste si de activitătile intelectuale ce le stau la dispozitie.
Pe lângă toate aceste daruri, ele vor fi înzestrate cu darul procreării, pentru a-L întelege mai bine pe Dumnezeu. Responsabilitatea fată de viata adusă pe lume, prin propria alegere, va ajuta fiintele umane să cunoască atitudinea Creatorului divin fată de fiintele create de El. Ele vor învăta cum să hrănească un copil, cum să-l îngrijească si vor trăi plăcerea de a-l vedea crescând. Dumnezeu trebuie să fi fost foarte încântat să vadă cu ochii mintii primul zâmbet al bebelusului, primii pasi sovăitori, primele cuvinte. Cât de fericită va fi familia Sa de pe pământ cu ocazia nasterii fiecărui copil!
Acesti copii vor apela plini de încredere la Dumnezeu si la părintii lor si vor cultiva încrederea reciprocă. Împreună, vor concepe idei, vor învăta si îsi vor împărtăsi noile cunostinte. Unicitatea fiecărei persoane va aduce o mare diversitate în relatiile dintre ei.
Cât de mult S-a bucurat Dumnezeu când a creat familia Sa de pe Pământ! Dacă suntem creati într-un mod atât de minunat, de ce uneori nu ne putem accepta?
Rose Nell Brandt
Religia este benefică sănătătii
„Ferice de cei ce locuiesc în Casa Ta! Căci ei tot mai pot să Te laude.” (Ps. 84,4)
Ştiai că mersul la biserică, studierea Bibliei si rugăciunea au un impact pozitiv asupra sănătătii tale? În 1998, doctorul David Larson a realizat un studiu asupra persoanelor care participau săptămânal la servicii religioase, se rugau si studiau Biblia zilnic si a constatat că riscul ca acestea să facă hipertensiune arterială este mai scăzut decât la restul populatiei!
Cercetătorii au descoperit că frecventarea lunară a bisericii îmbunătăteste sănătatea mintală a persoanelor în vârstă. Alti cercetători au descoperit că adultii care merg la biserică cel putin o dată pe săptămână si care se roagă cel putin o dată pe zi au un nivel scăzut al citokinelor-6, o proteină a sistemului imunitar asociată cu afectiunile vârstei a treia.
Jurnalul American de Psihiatrie ne informează că psihiatrii care au o viată spirituală activă consideră că rugăciunea si studiul Bibliei sunt un tratament mai eficient decât medicamentele, în cazul multor afectiuni psihice.
Potrivit unei reviste medicale conduse de doctorul Dale Matthews de la Universitatea de Medicină din Georgetown, activitatea religioasă poate preveni bolile fizice si psihice si poate contribui la vindecarea lor. Analizarea studiilor publicate arată că mai mult de 75% dintre subiecti doresc ca medicul să aibă în vedere problemele spirituale atunci când îi tratează, iar 50% îsi doresc ca medicul să se roage împreună cu ei.
Tot în această revistă se arată că activitatea religioasă are impact asupra anumitor probleme de sănătate: ea previne depresia, suicidul, cancerul si bolile cardiovasculare si conduce la evitarea folosirii drogurilor.
De asemenea, multe studii concluzionează că aceia care se bazează pe convingerile lor religioase luptă mai usor cu boala. Rata mortalitătii în cazul pacientilor operati pe cord deschis care aveau o credintă puternică era mai scăzută decât la ceilalti pacienti.
Cea mai bună asigurare de sănătate din lume este o relatie strânsă cu Dumnezeu. Îti multumesc, Doamne Isuse, pentru că nu încetezi să vindeci poporul Tău!
Gerard McLane
Lectie de la un copil de 12 ani
„După trei zile, L-au găsit în Templu, sezând în mijlocul învătătorilor, ascultându-i si punându-le întrebări. Toti care-L auzeau rămâneau uimiti de priceperea si răspunsurile Lui.” (Luca 2,46.47)
Cum te simti când cineva îti vorbeste cu asprime sau cu amărăciune? Ai o reactie blândă sau ratională si încerci să eviti o confruntare emotională?
„Cum adică?”, răspunde ea. „Nu e cu tine? Doar e bărbat acum!”
Îti poti imagina ce panică îi cuprinde? Nu numai că Îl pierduseră pe fiul lor, ci Îl pierduseră pe Fiul lui Dumnezeu! Era o problemă gravă! Imediat se întorc la Ierusalim. Acolo încep să-L caute foarte agitati. După trei zile, Maria intră în Templu si Îl vede pe Isus în curte. Coplesită de emotie strigă: „Pentru ce Te-ai purtat asa cu noi? Iată că tatăl Tău si eu Te-am căutat cu îngrijorare.” (Luca 2,48)
Acum gândeste-te cum i-ar răspunde un băiat obisnuit de 12 ani unei mame iritate, care îl învinuieste de ceva ce nu a făcut, mai ales în fata unor oameni importanti. Cam asa ar suna răspunsul lui: „Cum adică ce v-am făcut? Voi m-ati uitat!” Dar dacă Isus ar fi reactionat astfel la îngrijorarea necontrolată a mamei Lui, s-ar fi ajuns la o confruntare ce ar fi stârnit o serie de noi acuzatii si jigniri reciproce. În schimb, Isus a răspuns calm: „Mamă, Mi-ai spus încă de mic cine sunt. Trebuia să vă dati seama că eram în casa Tatălui Meu.”
Nu era nevoie să-si învinovătească mama doar pentru că ea Îl învinovătise pe El. La 12 ani, Isus ne-a dat un exemplu despre cum putem reactiona la cuvintele necugetate ale altora, astfel ca încordarea să se risipească.
Lucrurile mici sunt importante
„Bine, rob bun si credincios, ai fost credincios în putine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău!” (Mat. 25,23)
Isus a spus: „Dacă ati avea credintă cât un grăunte de mustar, ati zice muntelui acestuia ’Mută-te de aici colo’, si s-ar muta; nimic nu v-ar fi cu neputintă.” (Mat. 17,20) Aplicatia învătăturii lui Isus este că „muntii” vietii – poverile, sperantele spulberate, visurile neîmplinite – pot fi mutati sau transformati atunci când ne exercităm credinta, oricât de mică ar fi ea.
Un bun exemplu în această privintă este James R. Jeffreys. El s-a născut în 1932 cu osteogenesis imperfecta (o fragilitate a oaselor), iar medicii nu i-au dat familiei mari sperante, spunând că bebelusul nu va trăi mai mult de un an. Dacă va supravietui totusi, printr-o minune, primelor 12 luni de viată, spuneau ei, nu va putea niciodată să ducă o viată normală.
În ciuda acestor preziceri, James Jeffreys a trăit. Mergea cu scaunul cu rotile trei kilometri zilnic. La vârsta de 21 de ani si-a deschis propriul magazin. În acelasi timp, a participat la curse cu masini pe distante mici. Folosind o masină ce putea fi actionată manual, el a câstigat 14 premii.
S-a căsătorit cu o asistentă. Au avut împreună doi copii si apoi au adoptat încă sapte, când au aflat că sansa propriilor copii de a mosteni boala oaselor fragile era de 50%. Un copil adoptat era orb, altul infirm din cauza poliomielitei, unul avea o afectiune a măduvei spinării, altul s-a născut fără picioare, iar altul suferea de diabet. În 1977, Jeffreys a primit titlul de Cetătean de Onoare din partea Societătii Americane a Bolnavilor de Osteomalacie. Guvernatorul statului New Jersey (statul unde s-a născut si a trăit Jeffreys) a anuntat sărbătorirea unei zile în cinstea lui, afirmând că „viata si faptele lui James R. Jeffreys sunt un model si o sursă de inspiratie pentru toti cei ce suferă de infirmităti fizice.” Jeffreys este un exemplu impresionant al modului în care poti obtine lucruri mari prin pasi mici.
Indiferent cât de mare este „muntele” de probleme, credinta te poate ajuta să mergi înainte, putin câte putin, până într-o zi, când vei iesi la lumină.
Victor M. Parachin


