Putin cate putin, cate un mesaj simplu, face ca mesajul de “prietenie si fraterniate” intre culte promovat de catre Papa, sa poata schimba la un moment dat gandirea marilor conducatori de Biserici.

    Papa Benedict al XVI-lea, pe data de 28 octombrie 2011, primind in audienta delegatiile religioase din lumea intreaga care au participat la “Ziua de reflectie”, afirma: “Drumul care duce spre pace este un adevarat pelerinaj.”

Asa cum in marketing, ca sa se poata ajunge la o vanzare de produs, este nevoie de aproximativ 27 de impresii(sau reclame) care sa le poata vedea potentialul cumparator astfel incat sa fie determinat sa-si puna intrebari cu privire la produs, si in cele din urma achizitionand acel produs.

Aceeasi strategie se poate spune si despre mesajele “in subtil” transmise de catre Papa, intregii lumi. Mesaje de pace si fraternitate.

    “Tot aşa, şi voi, când veţi vedea toate aceste lucruri, să ştiţi că Fiul omului este aproape, este chiar la uşi.”(Matei 24:33)

sursa: catholica.ro

Istanbul (CNN) – Bilanţul victimelor de la un cutremur care a lovit estul Turciei  in urmă cu o săptămână s-a ridicat la 601 in comparatie cu duminică.

Mai mult de 4100 de persoane au fost rănite în ultima duminică dupa un cutremur de 7.2, care a lovit provincia Turciei Van. Cel puţin 455 persoane au murit în oraşul de Erciş.

Cu toate acestea,231 de persoane au fost găsite în viaţă în moloz.  Doi adolescenţi au fost scosi din moloz în viaţă joi seara, dupa mai mult de 100 de ore de la cutremur.

Statele Unite şi China sunt ţările cele mai recente pentru a oferi ajutor pentru supravieţuitorii cutremurului din Turcia.

Secretarul american al Apararii Leon Panetta a ordonat Comandamentului SUA din Europa pentru a oferi livrări de ajutor umanitar, inclusiv pături, pătuţuri, saci de dormit şi truse de igienă, Pentagonul a declarat, vineri.

sursa CNN

Regiunea centrală a statului Chile este, în continuare, expusă unui important risc seismic, un cutremur foarte puternic putând avea loc după cel cu magnitudinea de 8,8, în care au murit peste 500 de persoane, în februarie 2010, avertizează cercetătorii.

Acest cutremur, al cărui epicentru s-a aflat la 115 kilometri în larg, în dreptul oraşului Concepcion, a declanşat un val uriaş, care a distrus localităţi întregi, la 27 februarie 2010.

Autorul studiului, italianul Stefano Lorito, de la Institutul National de Geofizica si Vulcanologie, a declarat pentru AFP ca, in cazul producerii unui nou cutremur, acesta ar putea avea o magnitudine de 7-8 grade, epicentrul fiind pozitionat foarte aproape de del Maule.

Islamiştii, de stânga şi membri de sindicat au mărşăluit vineri în centrul oraşului Amman, cerând reforme mai importante economice şi politice pentru a ajuta la lupta cetăţenilor.

Aproximativ 3.000 de persoane s-au adunat în capitala iordaniană pentru eveniment, în conformitate cu purtătorul de cuvânt al poliţiei naţionale locotenent-colonelul Mohammad Al Khateeb. Jumatate din cei demonstrat, în timp ce restul mers alături sau privit de pe margine.

Al Khateeb a spus că au fost proteste si în alte şase oraşe, vineri, mulţimea se estima în total 2200 de persoane. 

Au fost, de asemenea, solicitări din partea prim-ministrului Samir Rifai, care a preluat mandatul în decembrie 2009, să demisioneze, si pentru dizolvarea parlamentului.

Frontul Islamic de acţiune, braţul politic al filialei Iordaniei, de pe Fratia Musulmana,  de asemenea, cere pentru un “guvern ales.” În prezent, prim-ministru şi cabinetul sunt numiţi de către Regele Abdullah II.

In ultimele saptamani, guvernul a anunţat o serie de măsuri menite a uşura greutăţile cetăţenilor economice. Acestea au inclus reducerea taxelor privind instrumentele derivate de combustibil şi subvenţionarea eficient produsele de bază.

Guvernul saptamana trecuta, de asemenea, a anunţat o crestere salariala – 20 de dinari iordanieni/luna – pentru funcţionarii publici, personalul militar şi pensionari. Cu toate acestea, protestatarii a susţinut vineri că măsurile nu merg destul de departe.

Pe lângă cererile lor de guvernare Iordaniei, cei din Amman au arătat, de asemenea, solidaritatea cu alţii în lumea arabă, care au luat recent în stradă să ceară anumite libertăţi şi să îndemne înlăturarea guvernelor lor.

Scandând, “naţiunii egiptene, iubitul nostru – izbăvirea voastră este aproape”, demonstranţii iordanieni au vorbit la mii de protestatari în această ţară nord-africane, care au stat pe străzi vineri, facand apel pentru a-l da jos pe preşedintele Hosni Mubarak  care domneste de 30 de ani.

Sursa: CNN(english version)

Biblia, mai cu seama prima parte, Vechiul Testament, contine foarte multe relatari legate de locuri si intamplari istorice care pot fi verificate. Dintre acestea fac parte domniile unor regi ca David sau Solomon, razboaie, evenimente importante cum ar fi construirea si daramarea Templului din Ierusalim, denumiri de locuri, cetati, orase.

In ceea ce priveste sursele cu ajutorul carora evenimentele istorice mentionate in Biblie pot fi verificate, ele sunt, in linii generale, de trei feluri. Primele sunt cercetarile efectuate in cadrul unor stiinte ca arheologia sau a unor discipline auxiliare ale istoriei, ca numismatica. A doua sursa sunt documentele scrise. A treia sursa este reprezentata de manuscrisele de la Marea Moarta, descoperite in anii 1947-1957 in apropierea ruinelor vechii asezari Qumran.

Insa exista si unele denumiri geografice care, nefiind gasite inca documente care sa ateste ca au existat vreodata, erau folosite de catre necredinciosi ca argumente ca Biblia nu este adevarata, ci doar un amestec de legende si mituri.

Asa s-a intamplat si cu orasul Ur, despre care nu s-a gasit nimic scris timp de aproape doua mii de ani. Dar, in anul 1853, sir Henry Rawlinson a reusit sa ii identifice ruinele, gratie unor inscriptii gasite la fata locului. Aceasta cetate-stat, de pe vremea lui Avraam, a fost deosebit de infloritoare si era reprezentativa pentru Haldea.

Pentru cei comozi, care nu vor sa creada si care nu sunt dispusi sa cerceteze, Biblia pare o carte de povesti nemuritoare. Fara sa fie siguri de ceea ce afirma, ei spun ca ceea ce se gaseste in Sfanta Scriptura e imposibil sa fie real. Alti oameni trateaza Cuvantul lui Dumnezeu ca pe un oracol. Ei citesc la intamplare diferite versete si cauta sa „ghiceasca”, pe baza a ceea ce sta scris, care le va fi viitorul.

Prea putini sunt cei cu adevarat interesati sa afle ceea ce le spune Dumnezeu. Trecerea timpului a adus dovezi, suficient de clare, ca Biblia are totusi dreptate.

Psalmul 119:140-142:” Cuvantul Tau este cu totul incercat, si robul Tau il iubeste. Sunt mic si dispretuit, dar nu uit poruncile Tale. Dreptatea Ta este o dreptate vesnica, si Legea Ta este adevarul.”

Nu trece pe langa ceea ce a spus Dumnezeu fara sa-i dai atentia cuvenita! Nu trata Biblia ca pe o carte obisnuita. Ea este adevarata. Citeste-o, traieste-o si vei avea mari binecuvantari.

Sursa: www.vioreldascalu.ro

Numai 49% dintre copii petrec zilnic cel mult o oră cu parinții lor. Doar unul din patru copii petrece mai mult de 5 ore cu părinții, într-o zi de week-end. Părinții a 38% dintre cei mici nu se joacă decât rar sau niciodată cu aceștia, chiar dacă această activitate este cea mai des menționată între preocupările copiilor în relația cu adulții. Acestea sunt concluziile unui sondaj Gallup, care susține campania Timp împreună, demarată ieri de Romtelecom.

Compania a finanțat acum doi lansarea unei linii telefonice destinată copiilor care au nevoie de ajutor. De la înființare, Telefonul Copilului a înregistrat sute de apeluri din partea unor copii abuzați, cu probleme, sau pur și simplu singuri.
„Mulți dintre adulții de azi sunt prea preocupați să fie părinți buni, responsabili, care oferă, dar uită să fie atenți la ce și-ar dori copilul să primească,” atrage atenția Anda Păcurar, psihoterapeut și colaborator al campaniei. „Și nu pot afla ce își dorește acesta dacă nu petrec în mod activ și real timp cu el, dacă nu au răbdarea ca el să pună întrebări.”

Psihoterapeutul observă că timpul pare a fi ultima resursă pe care părinții se gândesc să o investească în copiii lor, deși tocmai aceasta este cea mai importantă. „Copilul are nevoie să petreacă timp separat cu fiecare părinte și timp cu ei împreună. Și când nu poate primi asta are cel putin nevoie de adulți cu care să creeze relații semnificative,” spune Anda Păcurar.

Legăturile pe care copilul le stabilește cu adulții din viața lui sunt cu atât mai importante cu cât acestea vor fi standarul după care copilul își evaluează propria persoană și își calibrează așteptările cu privire la viitor.

„De la naștere copilul caută în permanență să se conecteze la ceilalți, pentru că așa și-a început viața, 9 luni a fost conectat la mama lui. Când nu reușește să se conecteze cu părinții, caută în altă parte și dacă este în continuare descurajat ajunge să fie convins că nu-i destul de bun să fie luat în seamă,” avertizează Anda Păcurar.

Soluția la problemele de comunicare în familie pe care o propune psihoterapeutul este timpul de relaționare, în care părintele „poate chiar să nu vorbească, dar să fie acolo, prezent, atent, gata să asculte sau să răspundă la întrebările copilului.” „Ideal ar fi ca părintele şi copilul să facă lucruri împreună, dar asta nu se referă la nevoile de bază de genul mâncat, spălat sau dormit, ci la activităţi care să-l preocupe şi să îl implice pe copil la un alt nivel, stârnindu-i interesul,” conchide Păcurar.

sursa: Semnele Timpului

Anul 2010 a adus cele mai ridicate temperaturi consemnate vreodată de oamenii de ştiinţă, pentru luna aprilie, a anunţat Administraţia Naţională a Oceanelor şi Atmosferei (NOAA), din SUA, care înregistrează temperaturile globale de 130 de ani. Recordul depăşeşte cu 0,8 grade cea mai crescută temperatură medie globală pentru luna aprilie, înregistrată anterior.
În plus, temperatura record înregistrată în aprilie se încadrează în tendinţa generală de încălzire, monitorizată de agenţie în perioada ianuarie – aprilie 2010.

„Fenomenul de oscilaţie australă El Nino a scăzut în aprilie, iar această scădere a contribuit semnificativ la încălzirea observată pe centura tropicală şi la creşterea temperaturii globale în aprilie,” se arată în comunicatul remis de NOAA.

O altă informaţie din partea agenţiei americane relevă, însă, că vreme mai caldă decât în mod normal s-a înregistrat peste tot pe glob, cele mai mari diferenţe fiind prezente în Canada, Alaska, estul Statelor Unite, Australia, Asia de Sud, nordul Africii şi nordul Rusiei.

Cum era de aşteptat, unii au pus fenomenul pe seama încălzirii globale. „Încălzirea globală este principalul motiv din spatele acestei creşteri de temperatură, ca urmare a efectelor activităţii umane asupra naturii,” a spus directorul general al Departamentului Indian pentru meteorologie, HR Hatwar.

Încălzirea globală rămâne, însă, un subiect controversat, iar consensul în privinţa existenţei sau a inexistenţei fenomenului în sine este departe de a fi atins.

Oamenii de ştiinţă s-au confruntat cu una dintre cele mai mari crize de încredere după ce, în noiembrie 2009, o serie de e-mail-uri din Insitutul de Climatologie al Universităţii East Anglia a demonstrat că cercetătorii au publicat discriminatoriu rezultatele studiilor lor.

Două rapoarte oficiale au venit să infirme ipoteza unor greşeli metodologice grave în cadrul institutului. La mijlocul lunii martie, un comitet independent de evaluare ştiinţifică a publicat un document care confirmă că transmiterea informaţiilor ştiinţifice nu s-a făcut părtinitor. În luna aprilie, Comitetul Selectiv privind Ştiinţa şi Tehnologia al Camerei Comunelor din parlamentul englez a emis un raport care vine în sprijinul acestei evaluări.

sursa: Semnele Timpului

„Visul american contravine în multe aspecte învăţăturilor lui Iisus”, e de părere David Platt, pastor al unei biserici cu 4000 de membri, din statul american Alabama. „Visul american începe cu eul,” scrie Platt în cartea sa intitulată Radical. „Evanghelia începe complet diferit, cu Dumnezeu. Ţinta visului american este evidenţierea omului. Ţinta Evangheliei este evidenţierea lui Dumnezeu.”

David Platt (Foto: boundbymercy.files.wordpress.com) În opinia sa mulţi creştini au redefinit creştinismul folosind reperele visului american. „Vorbim de un Iisus plăcut, din clasa de mijloc, americanizat. Un Iisus care nu înfierează materialismul şi care nu ne-ar cere niciodată să renunţăm la ceea ce avem. Un Iisus care ne dă linişte şi prosperitate, aşa încât viaţa creştină să orbiteze în jurul visului american.”

Platt ar dori ca creştinii americani să fie „radicali” în credinţa lor, să renunţe la bani, familie, prestigiu în favoarea predicării Evangheliei. Pentru a da un exemplu, Platt şi-a vândut casa şi s-a mutat într-una mai mică, diferenţa de bani fiind donată săracilor. În cadrul „Experimentului radical”, mai mulţi membri ai megabisericii sale l-au urmat pe pastor în sacrificarea bunurilor materiale.

„Biserica de azi trebuie să trăiască o viaţă radicală”, afirmă pastorul unei alte megabiserici americane. Prezent la Expoziţia de Resurse Creştine, Francis Chan, pastorul bisericii californiene Cornerstone a creionat profilul creştinului în termeni sumari: „în zilele noastre mergi la biserică, priveşti în faţă, cânţi, asculţi o predică şi apoi pleci acasă.”

Foto: bagofnothing.com Pastorul face apel la acţiune, mai mult decât simpla prezenţă la biserică. „Sunt foarte îngrijorat de acei oameni care păşesc în clădirile pe care le numim biserici, care cred că sunt creştini pentru că au spus o rugăciune. A spune o rugăciune e egal cu zero dacă nu e urmată de acţiune.”

Afirmaţiile lui Chan au venit la scurt timp după ce a anunţat că se va retrage din poziţia de pastor senior al bisericii Cornerstone din Simi Valley (California). Deşi fondator al bisericii respective, Chan a ales să renunţe la funcţie, de teama popularităţii, urmând să plece cu familia într-o ţară aflată în curs de dezvoltare.

Chan a vorbit apreciativ despre John Piper, popularul autor şi pastor creştin al celei mai cunoscute biserici din conferinţa generală baptistă. Megabiserica Betleem l-a avut ca pastor timp de 30 de ani. Foarte apreciat în comunitatea de 9.000 de membri, dar şi de publicul larg, Piper a anunţat şi el recent că se va retrage timp de opt luni pentru a lupta cu păcatul interior şi a nu da curs mândriei. Fără a mai interacţiona pe reţelele sociale, fără a mai scrie vreo carte, pastorul a menţionat că se va concentra asupra căsniciei, familiei şi sufletului său. „Am simţit profund că sufletul meu, căsnicia mea, familia şi slujirea pastorală ar trebui să fie reexaminate de Duhul Sfânt.”

„Bunatatea Ta, Doamne, ajunge pana la ceruri si credinciosia Ta, pana la nori. Dreptatea Ta este ca muntii lui Dumnezeu si judecatile Tale sunt ca adancul cel mare. Doamne, Tu sprijini pe oameni si pe dobitoace! Cat de scumpa este bunatatea Ta, Dumnezeule!” (Ps. 36, 5-7)
Ken Ringle, in editia din luna martie 1999 a revistei National Geographic, descria o scufundare pe care o facuse undeva in nordul Floridei. Puterea curentului ameninta sa il traga la fanta prin care intrase cu greu. „Tunelurile subterane pe care le-am vazut la lumina lanternei nu aveau altceva decat apa, iar curentul format iti dadea un sentiment misterios al pulsului vietii geologice. Ca si cum ajunsesem la aorta pamantului.”
Eu stau la celalalt capat al continentului, in zona Muntilor Stancosi, dar simt si aici forta vietii. Exista ceva asemanator unui puls fizic in vanturile calde si umede si in furtunile de aici. Este o forta ce impune respect – la fel ca valoarea vietii tale. Dar simt acelasi puls si in zilele cele mai splendide, cand muntii par prietenosi si linistiti. Pajisti mici, pline de iarba sunt marginite de stanci abrupte, ca si cum restul vaii alpine a fost taiat cu cutitul, facand ca paraiasele si raurile sa cada in gol sute de metri.
Dovada fizica a creatiunii si tumultul extraordinar al rearanjarii pamantului in timpul Potopului sunt in fata mea. Maretia lui Dumnezeu, puterea Sa prin care face tot ce doreste, este mai vasta decat viata. Legile pe care le-a imprimat in toate lucrurile create sunt valabile si in sferele finite, si in cele infinite. Nu pot sa nu observ ca natura respecta in permanenta aceste legi. Ea nu a fost inzestrata cu puterea de a alege, dar eu, ca om, am fost. In ciuda inteligentei, puterii si bunavointei coplesitoare a lui Dumnezeu, am puterea de a-I intoarce spatele si de a face ce cred eu ca e mai bine.
Ma uimeste faptul ca aceasta putere de a alege este mai mare decat un munte! Este cea mai impresionanta forta pe care El a pus-o in miscare, deoarece ea a pus in pericol Universul si L-a determinat sa ofere sacrificiul suprem. Sunt coplesita de faptul ca Monarhul universului a proiectat constient si a protejat cu strictete autonomia vointei mele cu un asa pret! Caracterul Sau este atat de maret, iar muntii pot sa ne ofere doar o idee despre El!
Doamne, sunt coplesit de maretia naturii create de Tine. Ajuta-ma sa folosesc puterea alegerii pentru a Te alege pe Tine ca Mantuitor si Domn! Amin!

Cine nu are nevoie de dragoste? Poate stanca semeata din varf de munte, sau poate stalpul de beton de pe marginea strazii; poate sina de cale ferata din gara, sau semaforul din intersectie. Acestea toate, si inca un milion de alte lucruri de pe pamantul nostru nu au nevoie de dragoste. Ele pot exista si fara ea, implinindu-si menirea fara sa pretinda ca cineva sa le iubeasca. Semaforul, de exemplu, va functiona foarte bine in continuare, chiar daca un sofer grabit il detesta ( nu-l iubeste) atunci cand apare culoarea rosie.
Sunt, insa, in lume si “lucruri” care nu pot exista fara dragoste.
Unii spun ca si plantele “simt” daca cineva le iubeste sau nu, dezvoltandu-se armonios daca proprietarul lor tine la ele, sau, dimpotriva. Nu ma pot pronunta asupra acestei probleme destul de sensibila prin implicatiile ei. La locul de munca am multe flori frumoase care atrag admiratia multor oameni care vin pe la mine. Cand ma intreaba care este secretul frumusetii lor, le raspund, in gluma: “Le iubesc si le pun multa muzica clasica.” Desigur, este doar o gluma!
Animalele, insa, au nevoie sa fie iubite. Aceasta este o certitudine pe care am dobandit-o de nenumarate ori in viata. In adolescenta, aveam un catel atat de sensibil incat, daca nu-i dadeam lui sa manance primul, isi punea coada intre picioare, lua o figura de catel suparat si pleca cativa metri mai departe. Era nevoie de multa munca de convingere, de multe mingaieri si dovezi de afectiune din partea mea pentru a-l convinge sa renunte la “greva foamei”.
Ce sa mai spunem despre oameni? Din pantecele mamei si pana pe pragul mormantului, omul are nevoie de dragoste. Am auzit de bebelusi care au refuzat sa traiasca pentru ca simteau ca sunt nedoriti si neiubiti de parintii lor. Bebelusi sinucigasi! Dar oare batranul care se apropie de apusul vietii, ce simte el in strafundul sufletlui sau? De multe ori, o mangaire iubitoare, sau un cuvant de apreciere valoreaza pentru el mai mult decat toate comorile de pe pamant. Si daca se gaseste o mana care sa-I mangaie fruntea zbarcita de griji si de vremea trecuta peste ea, el este gata sa se coboare in pace si seninatate in locul odihnei .
De ce avem atata nevoie de dragoste?
Raspunsul meu este unul singur: asa scrie in “cartea noastra tehnica”; nu putem “functiona” decat cu combustibilul dragostei. Orice alt surogat ne va scoate din cursa vietii.
Biblia spune ca am fost creati “dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu” ( Geneza 1, 26.27 ). Tot ea ne descopera ca “Dumnezeu este dragoste” ( 1 Ioan 4,8 ). Concluzia simpla este ca dragostea face parte din natura noastra , deci nu putem trai fara ea.
Si daca nu putem trai fara dragoste, atunci de ce sa nu vorbim mai mult despre ea? De ce sa nu-i cautam izvorul si de ce sa nu ne umplem vasele de lut ale inimilor noastre cu dragoste? Cu adevarata DRAGOSTE!
Va invit intr-o calatorie pe taramul dragostei lui Dumnezeu, a acelei iubiri pe care, cu tot efortul cuiva de a o cuprinde, va ramane in vesnicie un imens ocean de studiu si contemplare . Vom privi la dragostea divina din diferite unghiuri, incercand sa scoatem in lumina cat mai multe fatete ale acesteia, in mod deosebit in relatia Dumnezeu-om. Sa nu ne facem iluzii ca vom putea intelege marea taina a iubirii lui Dumnezeu! De fapt, nici nu trebuie sa intelegi pe deplin un lucru pentru a te putea bucura de el. Cate lucruri nu exista in lumea noastra, de care ne bucuram, pe care le folosim, dar pe care nu le intelegem?
Sa ne bucuram, deci, ca avem un Dumnezeu care ne iubeste asa cum suntem, si care ne face fiecaruia dintre noi cea mai frumoasa declaratie de dragoste care a fost facuta vreodata: “ TE IUBESC CU O IUBIRE VESNICA!

Citeam undeva acum un an sau doi ca astronomii americani au
descoperit o stea care este cel mai mare si mai valoros diamant
descoperit pana acum in Univers. Diamantul ceresc, care are un
diametru de 4000 de kilometri, este situat in constelatia Centaurus.
Corpul astral este clasificat oficial drept o “pitica alba”, adica miezul unui soare stins, iar echipa de astrofizicieni americani care a descoperit diamantul glumeste si afirma ca le-ar trebui un bijutier cu o lupa de marimea Soarelui pentru a clasa aceasta bijuterie.

Astronomii banuiau de mult ca piticele albe se cristalizeaza, dar doar de putin timp au intrat in posesia unor echipamente care sa le permita verificarea acestei ipoteze…

Nu e extraordinar? Si daca ne gandim bine si incercam sa ne imaginam infinitul lui Dumnezeu, cate asemenea pietre mai sunt! Dar cine sta sa le numere? Pierduti in universul nostru, inghesuiti in carapacea zilnica, intre familie, slujba, meschine placeri si necazuri de tot felul, uitam de marele nostru diamant, mai de pret decat toate pietrele pretioase, pentru care Insusi Dumnezeu a platit… uitam de propriul nostru suflet.

Hei, oameni buni, nu-i asa ca suna interesant “un diamant de patru mii de kilometri”? Dar v-ati gandit vreodata ca sufletul acesta pe care-l ducem cu noi, schimonosindu-l si ingropandu-l in noroiul inconjurator, aruncandu-l in fiecare zi inainea porcilor placerii vinovate, biciuindu-l cu regrete, sau cu vise mincinoase, sufletul acesta care nici macar pe bolta cerului nu se afla, ci in mine si in tine, in fiecare dintre noi, e nemasurat mai de valoare decat toate diamantele de patru mii de kilometri?

Domnul Isus a lasat aceste frumuseti, iar ochii nostri, chiar dotati cu telescoape, nu vad mai nimic (si cand vad cate ceva, se mira!)… Cand El a suferit cum numai Dumnezeu putea suferi, cu ganduri care la mintea omului nu s-au suit si cu gemete pe care urechea noastra numai cand va fi ca a Lui, le va percepe, pentru pietre a suferit?

Sunt atatea diamante in cer… Pentru diamante a lasat El cerul? Nu pentru mine? Nu pentru tine? Nu pentru acest suflet “amarat”? Acele diamante uriase nu-s decat pavajul Noului Ierusalim unde S-a dus sa ne pregateasca loc.
Fiindca sufletul e diamantul pe care El il doreste.

“Fiule, da-mi inima ta”. Acesta este diamantul nostru pe care El il cauta. Ce faci, omule, cu diamantul tau?

“Taina existentei umane nu sta in a trai, ci in a stii pentru ce traiesti”

Era anul 1936, cand in Germania “perioada hitlerista” se impunea tot mai mult. intr-una din facultatile din Muenster a fost invitat un teolog, sa participe la o dezbatere cu studentii. Tema aleasa: “ Care este sensul vietii noastre? De ce traim?” Numai ca in loc sa faca o expunere teologica, domnul W. a inceput prin a-i provoca pe studenti sa raspunda acestei intrebari. Imediat s-a ridicat un tanar si a explicat:
“ Eu sunt aici pentru poporul meu. Eu sunt frunza, el este copacul. Frunza nu este nimic, copacul este tot. Eu traiesc pentru poporul meu!”
“ Interesanta filozofie, dar spune-ne, copacul , respectiv poporul, pentru ce este pe pamant, ce rost are?” l-a intrebat teologul: tacere! Asta nu o stia! Era un raspuns care impingea problema inapoi. Dupa putin timp s-a ridicat un altul: “Eu sunt in lume ca sa-mi fac datoria!”. Tocmai aici insa este problema: Care este datoria mea? Milioane de oameni au fost macelariti de cei care au crezut ca isi fac “datoria”. “Credeti ca datoria cuiva este sa omoare pe altii?…” Din nou in impas!
Acum tinerii au luat un aer ganditor. Apoi s-a ridicat cineva si a spus cu mandrie: “ Eu apartin unei vechi familii nobile. Pot sa trasez linia stramosilor mei pana in urma cu 16 generatii, nobili de spita cea mai pura”. Raspunsul a venit imediat: “Imi pare rau , tinere! Daca nu se stie pentru ce au trait aceste 16 generatii, iar tu nu ai un raspuns personal, nu vad de ce s-ar merita sa adaugi o a 17-a!”
Altii insa, debusolati de raspunsurile superficiale, au spus: “Viata nu are, de fapt, nici un sens!E o pura intamplare ca exist! In fond viata e cu totul absurda…”
Fiecare om care a trait in aceasta lume si-a pus cel putin o data problema existentei sale. Este interesant de observat ca noi oamenii suntem singurele fiitnte care cautam sensul vietii. Nu putem accepta ca totul ar fi doar un joc bizar. Ne nastem ca rezultat al hazardului? Traim doar pentru a muncii si a manca, iar in final asteptam moartea? In drama noastra cea de toate zilele, oare singurele bucurii existentiale sunt date de momentele de “trista si scurta bucurie” traite la cate o sarbatoare? Putin alcool, putina muzica, rupere de cotidian…” Betia clipei” nu rezolva nimic.
Se pare ca aceasta tulburatoare constienta a vietii o primim undeva, dupa copilarie. Ceea ce ne face sa ne cutremuram este momentul cand intelegem trecerea timpului. In copilarie totul se desfasoara in afara lui, deaceea credem ca toate celelalte trec, iar noi ramanem pe loc. Trec zilele, trec anotimpurile, trec anii… Ce trist adevar zdruncina existenta noastra, cand aflam ca toate raman pe loc; singurii care trecem suntem noi! Poate ca fara acest sentiment al limitarii, al finalitatii si al mortii, nu ne-am pune niciodata semne de intrebare asupra sensului vietii. Cand devenim insa constienti de toate acestea, cand incepem sa vedem suferinta si mizeria din jurul nostru, iar apoi ii pierdem pe cei dragi, devenim, de fapt, “purtatorii” marilor intrebari referitoare la viata. si totusi, daca viata are un sens adanc si minunat, iar tu, necunoscandu-l, te ruinezi zi de zi?…
(…)
Fie ca esti un artist care sta in fata sevaletului pentru a prinde cine stie ce moment de bucurie si frumusete sau, poate, esti un conducator puternic, fie ca lucrezi in atelierul tau simplu construind pentru altii, sau poate ca trudesti zi de zi cultivand pamantul… tanar sau batran, bogat sau sarac, nu poti sa nu te intrebi: “Ce este viata? Care este rostul ei? De ce traiesc?..”
Se pare insa ca, pentru a primi un raspuns, trebuie sa cautam in alta parte. Am batut la o usa gresita! Atunci cand suntem bolnavi mergem la doctor, cand ni s-au rupt incaltarile, cautam un cizmar priceput, cand ne este foame alergam la bucatar…
Cand vorbim despre viata, despre sensul ei, in zadar intrebam filozofi, biologi sau profesori. Singurul care poate sa raspunda intrebarilor noastre este “Autorul si Creatorul vietii”. Da, Dumnezeu este Cel care ne poate spune de ce am fost creati, cum am ajuns aici si ce se va intamla cu noi! Fara descoperirea Sa, viata ar ramane pentru totdeauna lipsita de sens. El este Cel care poate descifra sensul existentei noastre

„Domnul va sfârsi ce a început pentru mine.”  (Ps. 138,8)

Sotul meu, Jan, a suferit încă un accident vascular cerebral pe 23 mai 2003. Încă o dată, sângele s-a îngrosat, inima nu a mai putut pompa sângele suficient de repede si s-a format un cheag. De data aceasta i-a fost afectată măduva spinării, provocând tulburări de vedere si de echilibru. Pentru a se deplasa dintr-un loc în altul, trebuia să se sprijine de perete. Dar Jan nu s-a descurajat. În ciuda durerilor insuportabile, dorinta lui arzătoare de a merge pe jos îl ajuta să îndure zilnic două ore de fizioterapie intensivă. Si încă o dată puterea vindecătoare a lui Dumnezeu, cuplată cu hotărârea omului, a învins.

Toti urmărim în viată un anumit lucru. Care este scopul vietii tale? Vrei să câstigi multi bani? Urmăresti să fii promovat? Vrei o anumită masină? Îti doresti o excursie într-un loc exotic? Ai grijă! Împăratul Solomon spunea că toate dorintele egoiste sunt „desertăciune”.

Dar, chiar dacă scopul vietii tale este unul pe termen scurt, ca de pildă recăpătarea capacitătii de a te deplasa, consider că nu vei putea să te bucuri pe deplin, dacă nu vei împlini planul pe care Îl are Dumnezeu pentru viata ta.

„Fără Dumnezeu”, scrie Rick Warren în cartea The Purpose Driven Life, „viata nu are scop si, dacă nu are un scop, nu are sens. Fără sens, viata este lipsită de importantă si de sperantă.” Poate că te plângi asemenea lui Isaia: „Degeaba am muncit, în zadar si fără folos mi-am istovit puterea.” (Isaia 49,4). Sau, la fel ca Iov, spui: „Zilele mele zboară mai iuti decât suveica tesătorului, se duc si nu mai am nicio nădejde!” (Iov 7,6). Warren concluzionează: „Cea mai mare tragedie nu este moartea, ci viata fără un scop.”

Viata cu un scop este o viată sănătoasă. Doctorul Bernie Siegel a descoperit că pacientii bolnavi de cancer care doreau să trăiască 100 de ani aveau mai mari sanse de supravietuire decât cei care erau indiferenti!

Iată o provocare: Trăieste-ti viata nu numai cu scopul de a trăi mai mult si mai sănătos, ci si cu scopul de a împlini planul lui Dumnezeu pentru tine. 

Doamne, de ce m-ai creat? Care este scopul Tău pentru viata mea?

Kay Kuzma

„Cuvântul Tău, Doamne, dăinuie în veci în ceruri… Niciodată nu voi uita poruncile Tale, căci prin ele mă înviorezi… Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele si o lumină pe cărarea mea.” (Ps. 119, 89.93.105)

Mă întorceam de acasă, din California – unde îmi petrecusem vacanta de iarnă – în New York, unde învătam. După ce am petrecut o noapte acasă la fratele meu Lewis, în Indiana, am pornit din nou la drum cu masina. Mai aveam o zi de mers, dar vremea se înrăutătise brusc.

În timp ce traversam statul Ohio, a început să ningă si să bată un vânt puternic. Celelalte masini părăseau soseaua pentru a găsi un loc sigur peste noapte, dar eu, fiind student, nu aveam bani pentru hotel. Pe bancheta din spate, aveam un sac de dormit foarte gros, pe care îl luasem ca să mă încălzesc în cazul în care rămâneam blocat pe sosea.

Uneori a trebuit să opresc si să ies din masină ca să-mi dau seama unde era marginea soselei. Nu se mai aflau în trafic decât câteva camioane mari, deoarece soferii acestora aveau o mai bună vizibilitate decât mine, într-o masină mică. Atunci mi-a venit o idee. Când trecea un camion, intram si eu repede în spatele lui, atât cât să-i pot zări luminile din spate.

Am condus toată noaptea cu ochii atintiti la cele două lumini rosii atât de valoroase. Apoi, în apropiere de New York, nu mai ningea atât de tare si am putut să îmi continuu singur drumul.

A trecut destul timp de atunci, dar am mai întâlnit si alte furtuni ale vietii, care m-au dezorientat. În acele momente, îmi aminteam cum am regăsit drumul prin viscol orientându-mă după luminile rosii ale camioanelor.

La fel se întâmplă si în viată. Isus si Cuvântul Său sunt ca niste lumini demne de încredere, chiar si în împrejurări neclare. Ele ne vor călăuzi prin orice fel de probleme: de sănătate, financiare, relationale, scolare, de carieră. Întrebarea este: vom avea încredere în El sau vom neglija să stăm alături de El si vom rătăci prin furtună?

În fiecare zi trebuie să ne reînnoim dorinta de a privi la Isus si de a-L urma cu credinciosie. Este prioritatea vietii tale aceea de a-L urma pe Hristos?

Leonard Brand

„Anii vietii noastre se ridică la saptezeci de ani, iar pentru cei mai tari, la optzeci de ani, si lucrul cu care se mândreste omul în timpul lor nu este decât trudă si durere, căci trece iute si noi zburăm.” (Ps. 90,10)

Trăim o singură viată. Ce facem cu ea? Încercăm doar să supravietuim sau ne dorim să influentăm în bine viata altora? Pentru mine, cimitirele vechi sunt fascinante. Îmi place să citesc inscriptiile funerare care rezumă în câteva cuvinte viata persoanei respective. Adesea am meditat la ceea ce înseamnă firul scurt al vietii. Într-o zi am găsit următoarea poezie scrisă de un poet anonim, care m-a făcut să îmi reevaluez viata:

TRĂIESTE-TI VIATA!

Am citit despre un om care s-a ridicat să vorbească la înmormântarea unei prietene.

El a început cu datele înscrise pe piatra funerară.

A observat că mai întâi era înscrisă data nasterii, apoi, cu lacrimi, a rostit data mortii,

Dar cel mai mult, spunea el, contează liniuta dintre anii aceia.

Pentru că acea linie însemna viata trăită pe acest pământ…

si numai cei ce au iubit-o stiu ce valoroasă este linia aceea.

Pentru că nu contează ce avem: masină… casă… bani,

Gândeste-te deci bine… ce ai vrea să schimbi în viata ta?

Căci niciodată nu stii cât timp mai ai de pus în rânduială.

Să ne oprim putin si să judecăm ce este adevărat

Să încercăm să întelegem ce simt altii.

Să nu fim iuti la mânie si să fim mai recunoscători,

Să-i iubim pe cei dragi ca niciodată mai înainte.

Să ne tratăm unii pe altii cu respect si să zâmbim mai des…

Amintindu-ne că această viată nu tine decât o clipă.

Deci, când va fi citit necrologul tău cu tot ce ai făcut,

Vei fi mândru de ceea ce se va spune cu privire la viata ta?

Cum îti trăiesti viata?

Kay Kuzma

„Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci si la foloasele altora.” (Fil. 2,4)

Era un ratat. Nu reusise să-si îndeplinească prima mare misiune. Oamenii îl admiraseră; se întrebaseră cum reusise el să ajungă atât de sus, desi era atât de tânăr. Apoi a urmat căderea. Avusese privilegiul să lucreze cu doi dintre cei mai mari experti în domeniu, si dăduse gres. Nu a putut suporta presiunea si s-a întors acasă.
Vă puteti imagina cum se simtea Ioan Marcu, mergând pe străzile Ierusalimului, auzind soaptele celor din jur, stiind că o dezamăgise pe mama lui si pe membrii bisericii care asteptau atât de multe din partea lui? Acum se terminase totul. Nu mai era bun de nimic.
Ai trecut si tu prin această experientă? Ai avut si tu vreun esec? Poate că ai început un regim, si te-ai îngrăsat. Sau ti-ai făcut abonament la o sală de fitness, si nu te-ai mai dus acolo de câteva luni. Sau te-ai angajat să citesti toată Biblia, si ai rămas la Levitic. Ai luat vreo decizie nepotrivită, iar consecintele te urmăresc? Fă cunostintă cu Ioan Marcu si vei fi încurajat.
Ioan Marcu era doar un copil când Pavel si Barnaba, care aveau nevoie de un ajutor în călătoriile lor misionare, l-au invitat să li se alăture. Ce privilegiu! Dar după câteva luni, i s-a făcut dor de casă, iar Pavel l-a trimis repede înapoi la Ierusalim. După o vreme, când s-a mai maturizat, Ioan Marcu si-a dorit din nou să îi însotească pe Pavel si pe Barnaba în vizitarea bisericilor deja înfiintate.
De data aceasta, Pavel l-a refuzat categoric. Sunt multi ca el. Ei nu uită niciodată greselile. Li se pare greu să mai acorde încă o sansă. Pavel era hotărât să nu mai ia cu el un copil. Dar partea frumoasă a întâmplării este aceea că Barnaba era hotărât să fie îngăduitor cu Ioan Marcu. Ce bine că mai există în lume persoane ca Barnaba! Ei te încurajează si sunt de partea ta, cred în potentialul tău, în ciuda esecurilor din trecut.
Cu totii avem nevoie de o nouă sansă. Simtim nevoia să uităm greselile si să o luăm de la capăt. Ioan Marcu a beneficiat de această ocazie. Dumnezeu vrea să-ti ofere si tie un nou început. În noul an, fii îngăduitor cu ceilalti, la fel ca Barnaba.

Îti multumim, Doamne, pentru acest nou început!


Kay Kuzma

Potrivit rezultatelor proiectului online, legalizarea marijuanei, in special a celei medicale, reprezinta prioritatea numarul unu pentru americani.

“Veti lua in considerare chestiunea legalizarii marijuanei, astfel incat guvernul sa o poata controla, taxa, sa impuna limite de varsta, sa poata crea milioane de noi locuri de munca si sa realizeze o industrie de miliarde de dolari, aici, in Statele Unite?”, este intrebarea care a fost votata prima in cadrul proiectului “Open for Questions”. In cele trei zile cat a durat proiectul, 20.468 de americani au postat 10.303 intrebari, care au primit 978.947 de voturi.

Printre celelalte chestiuni importante pentru americani se numara Wall Street, celulele stem, dar si anchetarea oficialilor din Administratia Bush pentru interceptari ilegale sau folosirea torturii impotriva detinutilor acuzati de terorism.

„Învată pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze si, când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea.” (Prov. 22,6)

Ar fi fost mai bine dacă nu cumpăram atât de multe bomboane. Mama avea mereu în casă bomboane, deci am mostenit de la ea această înclinatie. Tentatia este mult mai mică atunci când nu le ai prin preajmă. Fructele confiate sau feliile de măr pot fi un desert gustos. Prunele uscate sau curmalele pot potoli pofta de ceva dulce. Prăjiturile nu sunt decât calorii goale, exceptie făcând prăjiturile sănătoase, făcute în casă.

Ar fi fost mai bine dacă nu consumam atât de multă brânză. Stiam că brânza nu e atât de bună, dar îmi plăceau produsele cu brânză – si mă gândeam că azi nu mai e ca în secolul al XIX-lea, când Ellen White scria: „Brânza nu ar trebui niciodată introdusă în stomac” (Mărturii, vol. 2, p. 68, orig.). Brânza este acum procesată în conditii mai igienice, dar continutul mare de grăsimi, de sare si de proteine nu s-a schimbat.

Ar fi fost mai bine dacă nu consumam băuturi răcoritoare. Stiam că nu contin nimic hrănitor si că au mult zahăr, dar nu-mi imaginam că o doză de 250 de grame de suc poate contine 12 linguri de zahăr! Iar sucurile dietetice nu sunt mai bune, deoarece contin aspartam, care e mai dăunător decât zahărul. Dar adevărata problemă o constituie aditivii chimici, dintre care unii încetinesc metabolismul si favorizează aparitia osteoporozei. As fi putut să beau o cană cu apă, cu câteva picături de lămâie, sau suc de fructe proaspăt, sau un shake din banane, căpsuni si alte fructe congelate, mixate cu putin suc de portocale.

Ar fi fost mai bine dacă învătam să gătesc fără ouă si lapte. Desi multi le consideră alimente hrănitoare, există câteva neajunsuri: colesterolul si boala vacii nebune. Acum stiu că le pot înlocui cu usurintă, fără ca ceilalti să observe diferenta. Ar fi trebuit să particip la un club de sănătate.

Trăiesti în conformitate cu toate cunostintele pe care le ai în domeniul sănătătii? Dar în domeniul spiritual?

Kay Kuzma

„Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi.” (Evrei 13,5)

Degradarea stării mintale este un lucru teribil. Oamenii par a fi la fel ca înainte, dar nu sunt asa. Unicitatea unei persoane stă în personalitatea ei, iar când apare o boală asemenea bolii Alzheimer, memoria si gândirea sunt distruse. Personalitatea este cea care mentine relatiile cu ceilalti. Când capacitatea de a gândi este anihilată, dispare ceea ce era esential la acea persoană. Ea încă trebuie îngrijită cu dragoste, dar nu mai poate reactiona. Pe măsură ce boala progresează, relatia cu acea persoană se stinge – cel care o îngrijeste oferă mereu, dar nu îi este recunoscut efortul.

Tommy a fost prima persoană cu Alzheimer pe care am întâlnit-o. Sotia lui, Betty, vorbea adesea despre cât de singură se simtea. Cu câteva luni înainte ca el să moară, ea scria: „Mă simt atât de singură. Tommy are nevoie de tot timpul si de toată puterea mea. Nu mă plâng. Îl iubesc si voi rămâne alături de el la bine si la rău. Stiu că ar face acelasi lucru pentru mine. Totusi simt că nimeni nu întelege prin ce trec. Nici măcar copiii nostri. Trăiesc izolată de lume. Nu pot pleca nicăieri. Azi m-am simtit tare descurajată. Stăteam lângă chiuvetă si plângeam. Atunci am auzit radioul, care era deschis. Se cânta o melodie pe care nu o mai auzisem de când mergeam la scoală: ’Nimeni nu stie prin ce trec’.

Am început să cânt si eu. Nu îmi mai aminteam toate cuvintele, dar am fost încurajată că, desi se pare că nimeni nu-mi cunoaste durerea, Isus o stie.

După ce s-a terminat, m-am gândit: E adevărat. Numai Isus cunoaste suferinta mea si nimeni altcineva. Pacea îmi umplea inima si am înteles că, uneori, noi toti avem de purtat singuri o suferintă. Nimeni nu poate întelege cu adevărat suferinta altuia. Dar putem primi mângâiere când ne dăm seama că Isus ne întelege.”

Recitind scrisoarea lui Betty, am luat hotărârea să fiu mai întelegătoare cu cei ce le poartă de grijă bolnavilor. Cu câtă abnegatie slujesc ei! Dar lor cine le împlineste nevoile? Cine are grijă de ei?

Doamne, cui ai dori să slujesc azi? Ajută-mă să fiu mai întelegătoare cu cei care suferă si sunt singuri!

Cecil Murphey

„Dumnezeu a schimbat răul în bine, ca să împlinească ce se vede azi, si anume să scape viata unui popor în mare număr. Fiti dar fără teamă, căci eu vă voi hrăni, pe voi si pe copiii vostri.” (Gen. 50,20.21)

Nu întelesesem până atunci cât de grea poate fi uneori viata de părinte. Eram în sala de asteptare a sectiei de terapie intensivă pentru nou-născuti. Laura, sotia mea, era internată într-un alt spital, la peste 100 de kilometri, unde se născuse Allison în urmă cu o zi. Fusese ajutată la nastere cu extractorul cu vacuum si fetita avea mai multe leziuni grave – două fracturi craniene si patru hemoragii, din care una în zona lobului frontal drept.

Parcă o văd pe fetita mea respirând greu, apoi învinetindu-se, în timp ce un medic încerca să o mentină în viată. Mă văd, după aceea, asteptând cu răbdare rezultatul de la tomografie si primind explicatii de la medic. Urmează o noapte alături de fiinta aceea micută care se lupta să supravietuiască. În final, n-am mai rezistat să văd cum trupusorul ei a intrat în convulsii.

Laura a fost externată si a sosit chiar în noaptea aceea. Am plâns tot timpul, dar apoi am primit o lumină în întuneric. Mama mi-a citit un verset care mi-a adus sperantă: „Dumnezeu a schimbat răul în bine”.

Am stat patru săptămâni în sectia de terapie intensivă. Mii de frati si surori se rugau pentru noi. A urmat apoi o interventie chirurgicală pe creier, făcută de mâinile înzestrate ale doctorului Ben Carson. Si-a tinut Dumnezeu promisiunea?

Răspunsul Său îmi revine în memorie în scene vii: asistentele si alti părinti aplecându-se deasupra pătutului, ca să citească textele biblice lipite deasupra capului lui Allison; discutiile cu alti părinti, cărora le spuneam că Dumnezeu este sursa puterii de a rezista; prezentatorul Charles Gibson făcând cunoscută în toată America povestea lui Allison si riscurile folosirii extractorului cu vacuum; Judy Forbes, recent botezată, tinând-o pe Allison în brate si exclamând: „Nici nu-ti dai seama ce binecuvântare esti pentru noi toti!”

Este o minune că Allison a supravietuit. Însă si mai minunat este faptul că nu a rămas cu sechele.

Lăudat fie Domnul! El este atât de bun!

David Westbrook

„El ti-ar fi dat apă vie… Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete.” (Ioan 4,10.14)

Thoreau a afirmat într-o ocazie: „Apa este singura băutură a omului întelept.” Acest lucru a fost confirmat de un studiu asupra sănătătii adventistilor, realizat la Centrul Medical Loma Linda. Jacqueline Chan, cea care a condus proiectul, a arătat că apa suficientă este la fel de importantă pentru sănătate ca dieta, exercitiile fizice si abstinenta de la fumat. Bărbatii sănătosi care consumau mai mult de 5 pahare de apă pe zi prezentau un risc de 5 ori mai mic de a suferi de afectiuni coronariene grave, comparativ cu cei care beau doar 2 pahare de apă. În cazul femeilor care beau 5 pahare de apă zilnic, riscul de a face un atac de cord scădea cu 41%. Cercetătorii consideră că apa simplă în cantitate mare ajută la subtierea sângelui, diminuând astfel riscul creării de cheaguri. Persoanele care înlocuiesc apa cu alte lichide (suc de fructe, lapte sau apă minerală) nu beneficiază de acest avantaj.

Cinci pahare de apă duc, de asemenea, la scăderea riscului de îmbolnăvire de cancer de colon cu 45%, de cancer de sân cu 79%, iar de cancer de vezică cu 50%.

Therese Allen, care este paralizată total, a spus că a început să bea 14 pahare de apă pe zi în urma unei infectii urinare. Iată povestea ei: „stiu ce înseamnă să suferi! N-as mai dori pentru nimic în lume să o iau de la capăt. Totusi doctorul mi-a spus că, în situatia mea, pot apărea complicatii o dată la doi sau la patru ani. Cum as putea să evit aceste infectii? Am luat decizia de a bea mai multă apă. De când am avut acea infectie în urmă cu 18 ani, am mai avut doar o gripă, 3 răceli si 2 infectii. Apa are efect!”

Dar este trist că 75% dintre americani suferă de deshidratare cronică, iar 37% confundă adesea setea cu foamea. Vrei să slăbesti? Bea apă mai multă. Deshidratarea usoară va încetini metabolismul cu aproape 3%. Lipsa apei din organism este asociată cu oboseala pe timpul zilei, cu durerea de spate si de încheieturi, cu memoria slabă, cu probleme de socotit si citit.

Pot să-ti fac o urare? Ridic paharul cu apă în sănătatea ta si pentru o viată vesnică în care nu vom mai înseta!

Doamne, ajută-mă să beau din Apa Vietii si cel putin 8 pahare de apă zilnic!

Kay Kuzma si Therese Allen

„Adevărat vă spun că ori de câte ori ati făcut aceste lucruri unuia din acesti foarte neînsemnati frati ai Mei, Mie Mi le-ati făcut.” (Mat. 25,40)

Doctorul Karl Menninger a fost întrebat odată: „Dacă ati sti că o persoană este pe punctul de a intra într-o depresie, ce i-ati sugera?” Toti se asteptau ca renumitul psihiatru să spună: „Să îsi facă o programare urgentă la psihiatru”, dar nu acesta a fost răspunsul său. El a răspuns: „Să închidă usa după el, să traverseze calea ferată si să ajute pe cineva în nevoie!”

E un răspuns profund. Este o extensie a celei de-a doua mari porunci a lui Dumnezeu: „Iubeste-l pe aproapele tău ca pe tine însuti.” Este ceea ce le va separa pe oi de capre la judecata finală, când Împăratul va spune: „Am fost flămând, si Mi-ati dat de mâncare; Mi-a fost sete, si Mi-ati dat de băut; am fost străin, si M-ati primit…” Este Evanghelia în actiune. Dumnezeu a intentionat ca omul să le slujească altora. Oamenii au nevoie de oameni, dacă vor să fie sănătosi!

Cercetările sustin această idee. Dacă obiceiul de a mânca dimineata, de a mentine o greutate normală, de a nu fuma sau bea si de a dormi suficient influentează longevitatea, ce putem spune despre relatiile sociale? Într-un sondaj care urmărea sănătatea socială a oamenilor, s-a folosit un chestionar ce viza patru domenii: starea civilă, familia sau prietenii apropiati, calitatea de membru într-o biserică si apartenenta la un grup social. Rezultatele au fost uimitoare. Persoanele care erau implicate în relatii puternice trăiau mai mult dacă aveau si un stil de viată sănătos.

Oamenii care se plâng că sunt singuri sunt adesea deprimati. Ei se închid în ei însisi; nu participă la activităti sociale; nu sunt prietenosi. Dimpotrivă, îi interesează doar persoana lor.

Dacă această descriere ti se potriveste, dacă vrei să eviti depresia si dacă vrei să trăiesti mai mult, implică-te în activitătile unui centru de copii, ale unui azil sau ale comunitătii tale.

Pare dificil, dar este cea mai bună solutie: ridică-te, iesi afară si ajută-i pe altii.

Ce poti face azi pentru a-ti întări relatiile cu cei din jur si, implicit, sănătatea?

Wanda Chipeur si Kay Kuzma

Directiva timpului de lucru a declansat adevărate controverse în sânul Uniunii Europene, ducând la o polarizare a spectrului politic, dar si la pericolul declansării unor acţiuni sindicale. Intenţia de a include asa-numita clauză „opt-out individual“ poate avea drept consecinţă prelungirea programului de muncă săptămânal la cel puţin 48 de ore. Fiind stat membru, România va trebui să se supună legislaţiei europene, iar acest fapt ar putea duce la scurtarea weekend-urilor pentru mulţi dintre angajaţii din ţara noastră si la transformarea sâmbetei în zi lucrătoare.
Pe 17 decembrie, Comisia Europeană va prezenta propunerile de modificare pe care le are la Directiva timpului de lucru, propuneri făcute la presiunea patronilor, cu intenţia de a reduce din cheltuielile de personal. Cu o zi înainte, sindicatele vor iesi în stradă, la Strasbourg, în încercarea de a atrage atenţia că schimbările dorite sunt în defavoarea lucrătorilor, încălcând convenţiile Organizaţiei Internaţionale a Muncii.
Dacă parlamentarii europeni vor accepta aceste modificări se va ajunge la o directivă nouă, ce va avea influenţe majore în ţările din Uniune, mai ales că există mai multe puncte ale căror abordări vor fi cu totul altele în comparaţie cu ceea ce se întâmplă acum în legislaţia muncii.
Concret, se doreste o reinterpretare a definiţiei „timp de lucru“ în asa fel încât perioadele inactive petrecute la serviciu să nu fie luate în calcul atunci când se face plata. O astfel de decizie ar scăpa angajatorii de eventuale litigii cu salariaţii nemulţumiţi că sunt remuneraţi în funcţie de productivitate, si nu de orele petrecute la job. „Curtea Europeană de Justiţie a soluţionat destul de multe cazuri de acest gen, patronii fiind atinsi la bugete. Un exemplu cunoscut este cazul «Jaeger». Un pompier si-a chemat seful în instanţă pentru că l-a obligat să rămână la serviciu peste program, iar în ziua respectivă nu a avut loc nicio intervenţie. Justiţia europeană i-a dat dreptate lucrătorului. Printr-o redefinire a timpului de lucru se încearcă tocmai evitarea unor noi procese. Astfel, angajatorii vor dispune după bunul plac de perioada de odihnă a muncitorilor si vor putea decide câte ore trebuie să stea la serviciu, dacă vor să fie plătiţi“, ne-a declarat Ovidiu Jurca, vicepresedinte BNS.
De asemenea, se are în vedere o unificare a timpului de lucru săptămânal pentru toate ţările comunitare, maximum fiind de 48 de ore, în paralel cu introducerea clauzei „opt-out individual“.
„Pe motiv că fiecare lucrător este lăsat să decidă dacă munceste mai mult, vor apărea situaţii de exploatare a oamenilor. De frică să nu-si piardă locurile de muncă, salariaţii vor accepta orice condiţie impusă de conducerea societăţii unde lucrează. Ei depind de angajatorii lor si este clar că nu vor putea niciodată să aleagă altceva decât ceea ce doresc acestia. Consecinţele imediate ale unei astfel de schimbări sunt scoaterea plăţilor suplimentare si limitarea apariţiei unor noi locuri de muncă. Patronii vor de fapt să folosească mai puţini lucrători pentru muncă mai multă“, a explicat pentru SFin Bogdan Hossu, presedinte CNS Cartel Alfa.

O zi în plus de muncă, bani mai mulţi
În România, programul de lucru este reglementat prin Codul Muncii si este de 40 de ore săptămânal. Perioada care depăseste acest interval este plătită suplimentar sau este echivalată în timp liber. Modificările Directivei timpului de lucru sunt importante pentru ţara noastră, în condiţiile în care s-ar putea ajunge la prelungirea săptămânii de muncă la sase zile sau la cresterea numărului de ore lucrate zilnic. Reprezentanţii patronilor sunt de părere că ar fi o măsură bună, mai ales pentru unele domenii de activitate. „Pe fondul crizei mondiale, trebuie să ne gândim la soluţii pentru a depăsi acest colaps economic. Orele de muncă în plus duc la o crestere a productivităţii si automat au efecte asupra industriei. Nu cred că ar fi rău, dacă în infrastructură, de exemplu, s-ar lucra si sâmbăta“, ne-a spus Mihai Păsculescu, director general al asociaţiei patronale UGIR 1903.
Si reprezentanţii autorităţilor statului cred că trebuie privită si partea plină a paharului. Nicolae Bratu, inspector general de stat adjunct în Inspecţia Muncii, consideră că sunt multe pături sociale care si-ar dori să muncească mai mult, o zi de lucru în plus aducând bani mai mulţi la sfârsit de lună. „Mai multe firme vor fi dispuse să prelungească timpul de lucru, având în vedere că nu se va mai face plata în regim special. Si salariaţii vor fi câstigaţi. Când noua directivă va fi votată în Parlamentul European noi nu vom putea face altceva decât s-o acceptăm literă cu literă“, a conchis Bratu.
Cum ne afecteaza modificarea Directivei timpului de lucru

Propunerea de modificare a Directiva timpului de lucru aduce două modificări importante: redefinirea timpului de lucru efectiv si extinderea noţiunii de “opt-out individual”. Care vor fi efectele?

Redefinirea timpului de lucru efectiv poate aduce angajatul în situaţia de a fi la dispoziţia angajatorului si în timpul său liber. Patronul poate decide în ce interval de timp salariatul a produs valoare si poate cere o extensie a programului pentru timpii de lucru considerati de el neproductivi. Îngrădirea programului de odihnă este cauza principală a controverselor iscate la nivel european, iar articolul din Săptămâna Financiară atrage atenţia asupra acestei situaţii.

Pe de altă parte, extinderea noţiunii de “opt- out individual” poate duce de asemenea la cresterea numărului de ore muncite săptămânal de un lucrător. În România, timpul de lucru săptămânal este reglementat prin Codul Muncii la maximum 40 de ore. O modificare a actualei Directive – căreia România trebuie să i se supună – le poate permite patronilor români să solicite o schimbare a Codului Muncii si adoptarea timpului maxim (si legal) de lucru de 48 de ore. În acest scenariu, dacă patronul unei firme trebuie să onoreze o comandă mai mare într-un timp scurt, el poate cere angajaţilor săi să lucreze în weekend fără a le plăti orele considerate acum suplimentare si plătite dublu.

Tara noastră, ca stat membru, nu poate face altceva decât să accepte o decizie luată de conducerea UE si să o aplice la nivel naţional. Până acum, în cele mai multe dintre situaţii, România a copiat literă cu literă legislaţia europeană, tocmai pentru a nu fi acuzată că o încalcă sau o interpretează în mod eronat. De aici apare temerea că unii salariaţi români vor fi afectaţi, fiindu-le schimbat programul de lucru.

Directiva timpului de lucru este în dezbatere de foarte mult timp, existând multe controverse legate de modificările pe care unele dintre statele comunitare doresc să le aducă. În luna decembrie se va face o prezentare a tuturor propunerilor legate de această lege. Săptămâna Financiară a fost invitată la dezbateri si vă va ţine la curent cu toate noutăţile. Articolul publicat în SFin a prezentat propunerea care poate schimba legislaţia muncii în ţările comunitare, iniţiativa fiind sprijinită de ţări precum Marea Britanie, Italia sau Finlanda. Pornind de la dorinţa oamenilor de afaceri europeni de a scoate produse competitive cu cele existente pe pieţe asiatice se încearcă prin orice mijloace o reducere a costurilor, iar instrumentul cel mai la îndemână este forţa de muncă.

Cele menţionate în Săptămâna financiară nu fac referire la Directiva în vigoare, publicată pe site-ul Parlamentului European. Este vorba despre o propunere care, dacă va fi adoptată, va modifica legea europeană actuală, ea urmând a fi postată ulterior pe acest site. În paralel cu această propunere de modificare Directivei timpului de lucru a existat si o altă iniţiativă susţinută de un europarlamentar spaniol, ce are sprijinul sindicatelor europene si care încearcă să determine toate statele membre să adopte un număr egal de ore de muncă săptămânal, timpul petrecut la serviciu fiind compensat de un program de odihnă adecvat.

Sursele citate, ca si alte surse care ne-au stat la dispoziţie cu detalii referitoare la acest subiect fac parte din forurile de conducere ale unor organizaţii europene, având astfel acces direct la informaţii.

Iata ce cred lideri sindicatelor, care cunosteau în detaliu, la vremea documentarii, propunerea de modificare a Directivei europene:

Dumitru Costin, presedinte BNS : “Problema cea mare este cea legată de redefinirea timpului de lucru. Dacă o astfel de iniţiativă este acceptată, un patron va fi liber să facă ce doreste cu timpul angajatului. Nu e vina salariatului că un conducător de societate nu si-a făcut un proiect de afaceri în asa fel încât să-sI încadreze activitatea în timpul alocat programului de lucru”.

Iacob Baciu, presedinte CSDR: “O astfel de măsură nu va duce doar la transformarea sâmbetei în zi lucrătoare. Prin redefinirea programului, riscăm să ne transformăm în roboţi, existând libertatea pentru angajatori să prelungescă timpul de lucru sI la 60 de ore săptămânal”.

Ovidiu Jurca, vicepresedinte BNS: “Este o birmanizare a economiei comunitare. StrânsI cu usa să devină competitivi, patronii fac presiuni pe salariaţi. Pentru România o decizie de acest gen este cu atât mai periculoasă cu cât se stie că abuzurile sunt o practică frecventă. “

„Si Dumnezeu a zis: ’Iată că v-am dat orice iarbă care face sământă si care este pe fata întregului pământ si orice pom care are în el rod cu sământă: aceasta să fie hrana voastră’.” (Gen. 1,29)

„Esti ceea ce mănânci.” Este un gând înfricosător, mai ales de sărbători. Dacă acest aforism este adevărat, atunci am devenit un amestec de friptură de gluten, piure de cartofi, chiftele vegetariene, chifle si plăcintă de dovleac, toate foarte delicioase, de altfel. Însă am mâncat prea mult.

„Esti ceea ce mănânci.” Cred că se referă la colesterol, la grăsimi, la zahăr si la toate promisiunile disperate de a face exercitii fizice. Dacă mănânc o jumătate de cutie de cremă de ciocolată, mă îmbolnăvesc. Pe de altă parte, dacă mănânc cel putin trei feluri de legume la fiecare masă, voi fi mai sănătos!

„Esti ceea ce mănânci.” Mai mult decât un principiu al nutritiei, acest enunt este o provocare de a fi vigilent cu trupul meu, de a analiza optiunile si de a alege cu întelepciune. Prea adesea alerg toată ziua, ocupat peste măsură, si înfulec hrană semipreparată. „Dieta” aceasta nu ia în considerare posibilitatea de a plănui si de a prepara. Din nefericire, continuu să lucrez, desi ar trebui să iau masa. Apoi brusc, îmi dau seama că mi-e foame si sunt obosit.

Mai există un adevăr legat de alimentatie: Orice aliment are o mai mare valoare nutritivă dacă este consumat împreună cu prietenii. Cei dragi pot transforma o pizza vegetariană într-o masă sănătoasă! Ei pot transforma o simplă masă într-un ospăt!

Cred că la acest lucru S-a gândit Dumnezeu în ziua a sasea a creatiunii. Mai întâi a creat toate mamiferele. Apoi i-a făcut pe Adam si pe Eva. Iar apoi i-a asezat la masă (Gen. 1,29). Cred că Dumnezeu a participat la masă. Au discutat despre animale, pomi, pesti, păsări, soare, stele si canguri. El le-a arătat ce pot face cu nucile, cu grâul, cu piersicile, cu salata verde si cu dovleacul. Au râs mult si au spus „multumesc” de foarte multe ori. A fost cea mai bogată masă întâlnită vreodată!

Orice masă poate fi o sărbătoare împreună cu Creatorul nostru. Invită-L astăzi la masă!

Dick Duerksen

„Dacă vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine; si râurile nu te vor îneca; dacă vei merge prin foc, nu te va arde si flacăra nu te va aprinde.” (Is. 43,2)

Vântul îmi dădea părul în fată, în vreme ce auzeam zgomotul asurzitor al bărcii cu motor din care urma să facem scufundarea. Nu mai simteam trecerea timpului si mă cuprinse teama, gândindu-mă la ce mă astepta. Fata mea afisa zâmbetul unui scufundător experimentat, dar în minte îmi spuneam: Nu stiu nimic, dar vreau să fac scufundări în ocean!

Singura mea sperantă era Rod, scafandrul profesionist. Ascultam cu atentie instructiunile lui despre cum să plutesc, cum să curăt masca si, cel mai important, cum „să nu-mi tin respiratia”.

Ceea ce a urmat a fost o experientă memorabilă. Primul care a sărit în apă a fost Rod, apoi eu. Eram panicată total. Respectam instructiunile ca un robot. Groaza îmi inunda trupul în vreme ce intram sub apă îi făceam semn lui Rod să ne întoarcem la barcă. El m-a asigurat că era normal să-mi fie frică. L-am apucat strâns de mână si mi-a promis că nu-mi dă drumul.

Începusem să mă relaxez. Respirând normal, am început să descopăr paradisul subacvatic fluorescent. Soarele răzbătea prin apa curată, luminând pestii si coralii multicolori. Extaziată, I-am multumit lui Dumnezeu pentru acest dar neasteptat si uimitor. Razele aurii ale soarelui mă însoteau printre miile de pesti albastri. Cărtile cu imagini pot să ofere doar o idee vagă despre adevărata splendoare a vietii subacvatice.

Mi-am reamintit atunci de Creatorul nostru. Isus a promis că nu ne va părăsi niciodată. El a făgăduit că ne va însoti prin apele adânci ale vietii.

Ce deplină ar fi viata noastră dacă L-am lăsa pe El să fie Scafandrul profesionist! El ne ia de mână când valurile vietii ne acoperă. Cu El ca ghid, suntem în sigurantă. Când avem încredere în Isus, ne putem relaxa si putem să ne bucurăm de frumusetea călătoriei cu Dumnezeu.

Doamne, ia-mă de mână ca să merg unde vrei si să fac ceea ce doresti, pentru că nu pot să merg singură!

Bonnie Yaw

„Ce este omul ca să te gândesti la el? si fiul omului ca să-l bagi în seamă?” (Ps. 8,4)

La începuturile planetei Pământ, când se gândea ce fel de fiinte să creeze, Dumnezeu si-a spus probabil că, dacă le va face cât mai asemănă-toare cu El, va fi o bucurie extraordinară! Ele urmau să aibă o inteligentă înaltă si capacitatea de a actiona rapid. Aveau să fie înzestrate cu individualitate, cu facultatea de a gândi, de a imagina, de a experimenta în mod creativ – de a realiza orice si-ar fi propus!

Urmau să aibă si un alt dar, pretuit cel mai mult de Dumnezeu – libertatea de alegere! Ce bucurie! Cu această dimensiune, fiinta lor era completă. Fiecare om se va bucura de capacitatea de a se coordona, de a face fată oricărei provocări, de a alerga cu viteză, de a se misca gratios si controlat si de a sta linistit, contemplând frumusetile înconjurătoare.

În lumina adevărului lui Dumnezeu, fiecare minte va putea percepe adevărul dragostei Sale si va putea recunoaste planurile Sale mărete. Noile fiinte create vor fi uimite de oportunitătile de a cunoaste si de activitătile intelectuale ce le stau la dispozitie.

Pe lângă toate aceste daruri, ele vor fi înzestrate cu darul procreării, pentru a-L întelege mai bine pe Dumnezeu. Responsabilitatea fată de viata adusă pe lume, prin propria alegere, va ajuta fiintele umane să cunoască atitudinea Creatorului divin fată de fiintele create de El. Ele vor învăta cum să hrănească un copil, cum să-l îngrijească si vor trăi plăcerea de a-l vedea crescând. Dumnezeu trebuie să fi fost foarte încântat să vadă cu ochii mintii primul zâmbet al bebelusului, primii pasi sovăitori, primele cuvinte. Cât de fericită va fi familia Sa de pe pământ cu ocazia nasterii fiecărui copil!

Acesti copii vor apela plini de încredere la Dumnezeu si la părintii lor si vor cultiva încrederea reciprocă. Împreună, vor concepe idei, vor învăta si îsi vor împărtăsi noile cunostinte. Unicitatea fiecărei persoane va aduce o mare diversitate în relatiile dintre ei.

Cât de mult S-a bucurat Dumnezeu când a creat familia Sa de pe Pământ! Dacă suntem creati într-un mod atât de minunat, de ce uneori nu ne putem accepta?

Rose Nell Brandt

„Ferice de cei ce locuiesc în Casa Ta! Căci ei tot mai pot să Te laude.” (Ps. 84,4)

Ştiai că mersul la biserică, studierea Bibliei si rugăciunea au un impact pozitiv asupra sănătătii tale? În 1998, doctorul David Larson a realizat un studiu asupra persoanelor care participau săptămânal la servicii religioase, se rugau si studiau Biblia zilnic si a constatat că riscul ca acestea să facă hipertensiune arterială este mai scăzut decât la restul populatiei!

Cercetătorii au descoperit că frecventarea lunară a bisericii îmbunătăteste sănătatea mintală a persoanelor în vârstă. Alti cercetători au descoperit că adultii care merg la biserică cel putin o dată pe săptămână si care se roagă cel putin o dată pe zi au un nivel scăzut al citokinelor-6, o proteină a sistemului imunitar asociată cu afectiunile vârstei a treia.

Jurnalul American de Psihiatrie ne informează că psihiatrii care au o viată spirituală activă consideră că rugăciunea si studiul Bibliei sunt un tratament mai eficient decât medicamentele, în cazul multor afectiuni psihice.

Potrivit unei reviste medicale conduse de doctorul Dale Matthews de la Universitatea de Medicină din Georgetown, activitatea religioasă poate preveni bolile fizice si psihice si poate contribui la vindecarea lor. Analizarea studiilor publicate arată că mai mult de 75% dintre subiecti doresc ca medicul să aibă în vedere problemele spirituale atunci când îi tratează, iar 50% îsi doresc ca medicul să se roage împreună cu ei.

Tot în această revistă se arată că activitatea religioasă are impact asupra anumitor probleme de sănătate: ea previne depresia, suicidul, cancerul si bolile cardiovasculare si conduce la evitarea folosirii drogurilor.

De asemenea, multe studii concluzionează că aceia care se bazează pe convingerile lor religioase luptă mai usor cu boala. Rata mortalitătii în cazul pacientilor operati pe cord deschis care aveau o credintă puternică era mai scăzută decât la ceilalti pacienti.

Cea mai bună asigurare de sănătate din lume este o relatie strânsă cu Dumnezeu. Îti multumesc, Doamne Isuse, pentru că nu încetezi să vindeci poporul Tău!   

                                                                                                                                                      Gerard McLane

„După trei zile, L-au găsit în Templu, sezând în mijlocul învătătorilor, ascultându-i si punându-le întrebări. Toti care-L auzeau rămâneau uimiti de priceperea si răspunsurile Lui.”  (Luca 2,46.47)

Cum te simti când cineva îti vorbeste cu asprime sau cu amărăciune? Ai o reactie blândă sau ratională si încerci să eviti o confruntare emotională?

„Cum adică?”, răspunde ea. „Nu e cu tine? Doar e bărbat acum!”

Îti poti imagina ce panică îi cuprinde? Nu numai că Îl pierduseră pe fiul lor, ci Îl pierduseră pe Fiul lui Dumnezeu! Era o problemă gravă! Imediat se întorc la Ierusalim. Acolo încep să-L caute foarte agitati. După trei zile, Maria intră în Templu si Îl vede pe Isus în curte. Coplesită de emotie strigă: „Pentru ce Te-ai purtat asa cu noi? Iată că tatăl Tău si eu Te-am căutat cu îngrijorare.” (Luca 2,48)

Acum gândeste-te cum i-ar răspunde un băiat obisnuit de 12 ani unei mame iritate, care îl învinuieste de ceva ce nu a făcut, mai ales în fata unor oameni importanti. Cam asa ar suna răspunsul lui: „Cum adică ce v-am făcut? Voi m-ati uitat!” Dar dacă Isus ar fi reactionat astfel la îngrijorarea necontrolată a mamei Lui, s-ar fi ajuns la o confruntare ce ar fi stârnit o serie de noi acuzatii si jigniri reciproce. În schimb, Isus a răspuns calm: „Mamă, Mi-ai spus încă de mic cine sunt. Trebuia să vă dati seama că eram în casa Tatălui Meu.”

Nu era nevoie să-si învinovătească mama doar pentru că ea Îl învinovătise pe El. La 12 ani, Isus ne-a dat un exemplu despre cum putem reactiona la cuvintele necugetate ale altora, astfel ca încordarea să se risipească.

„Bine, rob bun si credincios, ai fost credincios în putine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău!” (Mat. 25,23)

Isus a spus: „Dacă ati avea credintă cât un grăunte de mustar, ati zice muntelui acestuia ’Mută-te de aici colo’, si s-ar muta; nimic nu v-ar fi cu neputintă.” (Mat. 17,20) Aplicatia învătăturii lui Isus este că „muntii” vietii – poverile, sperantele spulberate, visurile neîmplinite – pot fi mutati sau transformati atunci când ne exercităm credinta, oricât de mică ar fi ea.

Un bun exemplu în această privintă este James R. Jeffreys. El s-a născut în 1932 cu osteogenesis imperfecta (o fragilitate a oaselor), iar medicii nu i-au dat familiei mari sperante, spunând că bebelusul nu va trăi mai mult de un an. Dacă va supravietui totusi, printr-o minune, primelor 12 luni de viată, spuneau ei, nu va putea niciodată să ducă o viată normală.

În ciuda acestor preziceri, James Jeffreys a trăit. Mergea cu scaunul cu rotile trei kilometri zilnic. La vârsta de 21 de ani si-a deschis propriul magazin. În acelasi timp, a participat la curse cu masini pe distante mici. Folosind o masină ce putea fi actionată manual, el a câstigat 14 premii.

S-a căsătorit cu o asistentă. Au avut împreună doi copii si apoi au adoptat încă sapte, când au aflat că sansa propriilor copii de a mosteni boala oaselor fragile era de 50%. Un copil adoptat era orb, altul infirm din cauza poliomielitei, unul avea o afectiune a măduvei spinării, altul s-a născut fără picioare, iar altul suferea de diabet. În 1977, Jeffreys a primit titlul de Cetătean de Onoare din partea Societătii Americane a Bolnavilor de Osteomalacie. Guvernatorul statului New Jersey (statul unde s-a născut si a trăit Jeffreys) a anuntat sărbătorirea unei zile în cinstea lui, afirmând că „viata si faptele lui James R. Jeffreys sunt un model si o sursă de inspiratie pentru toti cei ce suferă de infirmităti fizice.” Jeffreys este un exemplu impresionant al modului în care poti obtine lucruri mari prin pasi mici.

Indiferent cât de mare este „muntele” de probleme, credinta te poate ajuta să mergi înainte, putin câte putin, până într-o zi, când vei iesi la lumină.

Victor M. Parachin

„Vedeti ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu!” (1 Ioan 3,1)

Michael, care de-abia începuse să meargă în picioare, anuntă hotărât sfârsitul mesei, scuipând macaroanele cu brânză pe scăunelul lui si pe podea. Era clar ora de culcare! M-am asezat cu el în balansoar. Se ghemui la gâtul meu si îsi lăsă capul pe umărul meu.

Am început să-i povestesc despre Dumnezeu, Tatăl nostru, care a creat pentru noi o lume minunată. I-am vorbit despre fiecare zi a creatiunii, despre cum a făcut El lumina, iarba verde si toate florile frumoase si colorate atât de divers.

Michael îsi ridică putin fata somnoroasă, arătându-mi că se bucura că Dumnezeu a creat câinii. I-am povestit cum i-a creat pe Adam si pe Eva si că totul era desăvârsit.

În ziua a saptea, El S-a odihnit. I-am explicat că Dumnezeu nu S-a odihnit pentru că era obosit. El este atotputernic si nu are nevoie de odihnă sau de somn… si apoi m-am oprit brusc. Cum puteam să-i explic despre Sabat copilului meu de 14 luni?

Cred că Dumnezeu m-a ajutat să termin povestea. „Vezi, Michael”, am spus eu, „Dumnezeu nu avea nevoie de odihnă, dar stia că oamenii au nevoie. După cum băieteii au nevoie de somn la prânz, tot la fel oamenii mari au nevoie să se oprească din toată alergarea lor din timpul săptămânii. De aceea, Dumnezeu a făcut o zi specială pentru liniste si odihnă. si după cum băieteii au nevoie ca mami si tati să stea cu ei, să îi ducă la plimbare, să îi mângâie, Dumnezeu stia că si oamenii au nevoie de o zi specială în care El să le ofere mângâiere. Sabatul este acea zi specială în care Dumnezeu este împreună cu cei pe care îi iubeste, ca să-i poată mângâia.”

Când am terminat, Michael dormea dus si nu stiu cât a prins din povestire. Dar eu am înteles ceva. Când eram tânără, am fost avertizată să nu Îl aduc pe Dumnezeu la acelasi nivel cu mine. Trebuia să stau putin mai departe de El, ca să Îl respect, să-mi fie teamă de El si să mă închin Lui. Dar în istoria creatiunii, am văzut deodată un Tată ceresc ce Îsi iubeste copiii. De atunci înainte, cred că am asociat mereu Sabatul cu mângâierea.

Îti multumesc, Tată ceresc, pentru Sabatul Tău!

Dawn Jakovac